Fragmentarea apărării europene: Airbus acceptă oficial eșecul programului FCAS și propune dezvoltarea a două avioane de luptă separate

Într-o perioadă în care programul Future Combat Air System (FCAS) este blocat de dispute privind proprietatea intelectuală și distribuția sarcinilor de lucru, această tentativă de a proiecta o autonomie tehnologică inexistentă subliniază fragmentarea profundă a apărării europene.

Lipsa de experiență a Airbus în designul și producția independentă a unei platforme de luptă este evidentă atunci când este comparată cu infrastructura industrială a partenerului său rival, Dassault Aviation. Franța deține controlul asupra întregului ciclu de producție pentru aeronava Rafale, inclusiv capacitatea critică de a dezvolta motoare de înaltă performanță prin intermediul companiei Safran.

Airbus are nevoie de parteneriate externe pentru a compensa absența tehnologiei proprii

Airbus, care reprezintă interesele Germaniei și Spaniei în acest proiect, depinde integral de parteneri externi pentru subsisteme esențiale, de la propulsie până la integrarea sistemelor de armament complexe. În absența unui istoric de producție națională pentru un avion de vânătoare modern, susținerea ideii că Airbus poate sări peste etape tehnologice pentru a livra o platformă de generația a șasea este o afirmație care nu poate fi verificată prin datele de producție actuale.

Citește și

Divorțul militar dintre Germania și Franţa a fost oficializat, spunând adio programului SCAF: S-a decis oficial ca proiectul avionului de vânătoare franco-german să fie îngropat

Pentru a evita anularea completă a programului FCAS și pierderea finanțării de 100 de miliarde de euro, Guillaume Faury a propus oficial trecerea la o variantă care presupune dezvoltarea a două avioane de luptă diferite în cadrul aceluiași program. Această propunere vine după ce cancelarul german Friedrich Merz a confirmat că necesitățile militare ale Berlinului sunt incompatibile cu cerințele Parisului.

Germania nu are nevoie de o aeronavă capabilă să decoleze de pe portavioane sau să execute misiuni de atac nuclear, elemente centrale pentru strategia de suveranitate a Franței. Prin acceptarea opțiunii de a produce două avioane distincte sub coordonarea aceluiași grup administrativ, Airbus încearcă să mențină activi ceilalți piloni ai proiectului, precum sistemele de drone și rețelele de date securizate, care sunt considerate vitale pentru industria germană.

Fragmentarea apărării europene

Eșecul de a crea o platformă unică europeană are consecințe strategice imediate. Divizarea programului în două proiecte paralele va duce la creșterea costurilor de dezvoltare și la reducerea eficienței logistice, eliminând avantajul competitiv în fața tehnologiei americane. Ministrul belgian al Apărării, Theo Francken, a evaluat situația ca fiind finalul proiectului în forma sa inițială, indicând faptul că statele observatoare caută deja alternative. În timp ce Airbus semnează memorandumuri cu Saab pentru a atrage expertiza suedeză în aviația de vânătoare, devine clar că industria germană nu poate avansa fără asistență externă masivă.

Această fragmentare a resurselor industriale ale Europei transformă statele membre în clienți secundari ai furnizorilor externi. Incapacitatea Parisului și a Berlinului de a armoniza cerințele tehnice cu interesele corporațiilor naționale face ca dezvoltarea unui sistem aerian de luptă european să fie un obiectiv imposibil de atins în orizontul anului 2040.

Rezultatul acestei dispute este o Europă care, deși investește sume considerabile în cercetare, rămâne dependentă de soluțiile tehnologice dezvoltate în Statele Unite, deoarece orgoliul industrial și protejarea secretelor de fabricație au prevalat asupra necesității unei apărări colective integrate.