Ministrul sudanez al afacerilor externe, Maryam Al-Sadiq Al-Mahdi, a vizitat (02.03.2021) Cairo. În paralel, la Khartoum, în prezența șefilor de stat major ai celor două armate, s-a desfășurat o reuniune a Comitetului militar mixt egipteano-sudanez, prilej cu care s-a semnat un acord pentru consolidarea cooperării militare, care prevede securizarea frontierelor și desfășurarea exercițiilor militare comune.
După discuțiile de la Cairo, cele două țări au subliniat, într-o declarație comună, importanța realizării unui "acord legal obligatoriu" privind umplerea și operarea barajului etiopian, într-un mod care răspunde intereselor celor trei țări, păstrează drepturile la apă ale Egiptului și Sudanului și limitează daunele pentru cele două țări din aval. Egiptul și Sudanul au cerut Etiopiei să "arate bunăvoință și să se angajeze într-un proces de negociere eficient pentru a ajunge la acest acord".
Cele două țări au subliniat că implementarea unilaterală de către Etiopia a fazei a doua de umplere a rezervorului barajului reprezinta o "amenințare directă la adresa securității apei pentru Egipt și Sudan" și o "încălcare fizică a Acordului Declarației de principii" încheiat între cele trei țări în martie 2015, la Khartoum.
Egiptul și-a exprimat "sprijinul deplin" pentru mișcările efectuate de forțele armate sudaneze la granițele cu Etiopia. Președintele egiptean Abdel Fattah El-Sisi a subliniat că "securitatea și stabilitatea Sudanului sunt o parte integrantă a securității și stabilității Egiptului". Acesta urmează să efectueze o vizită oficială la Khartoum pe 6 martie 2021.
Comentariul autorului: Nilul Albastru izvorăște din zona înaltă etiopiană (lacul Tana) și parcurge 1.450 km până se întâlnește în Sudan (la sud de Khartoum) cu Nilul Alb, cu care formează Nilul. Deși Nilul Alb are un vad mai larg și un debit mai mare în perioadele secetoase, în cele ploioase apele Nilului Albastru cresc semnificativ ajungând să contribuie în proporție majoritară (până la 85%) la volumul total de apă al Nilului.
În aceste condiții controlul debitului său are un impact semnificativ asupra celor două țări situate în aval. În timp ce Sudanul are o poziție ușor mai temperată față de de Etiopia, datorită beneficiilor energetice de care speră să se bucure în urma construirii barajului, Egiptul consideră realizarea barajului o amenințare directă la adresa economiei și securității naționale, având în vedere că existența egiptenilor depinde în mod direct de Nil, sub toate aspectele.
De cealaltă parte, Etiopia consideră construcția barajului atât o problemă prin care își poate asigura dezvoltarea economică dorită, cât și una de afirmare și impunere regională după lunga perioadă în care a fost ignorată și considerată irelevantă de către celelalte state în frunte cu fostul stăpân colonial, Marea Britanie.
În 1929, guvernul britanic, a semnat un tratat cu guvernul egiptean prin care îi asigura acestuia din urmă dreptul de veto asupra oricărui proiect în amonte care ar fi putut afecta debitul Nilului. Ulterior, tratatul a fost actualizat în 1959, după ce Egiptul și Sudanul și-au obținut independența. În noul format, tratatul asigura Egiptului 75% din debitul anual al Nilului (55.5 miliarde metri cubi), iar Sudanului 25%, cu menținerea dreptului de veto al Egiptului asupra proiectelor hidrografice din amonte. Etiopia nu a fost nici consultată, nici inclusă în tratatul pe care Egiptul îl folosește ca argument în prezent.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
