Folosirea forței și a crimei nu este nouă în politica mondială. De la moartea lui Patrocle, confundat cu Achile, până astăzi, crima rituală a fost și este o modalitate de exprimare a unei forțe asumate. Ziaristul Khashoggi a murit în urma unui ordin asumat de către un stat.
Acest lucru devine din ce în ce mai clar. Dacă narativul turcesc prezentat este real, cele șapte minute de tortură, de o violență extremă (în antropologia crimei o astfel de violență este ea însăși văzută de specialiști ca fiind extrem de rară) presupun un tip de asumare a violenței care depășește capacitatea de acceptare politică a oricărui stat întreg la minte. Dacă sunt adevarate relatările, picurate încet, ca otrava, de către diverse surse de intelligence, că ziaristul a fost decapitat după ce a fost injectat cu o substanță (probabil anestezică, folosită în tehnologia torturii pentru a condiționa pavlovian victima și a o lega dependent de călău), decapitarea înseamnă în cultura arabă o condamnare la moarte apriori asumată.
În Arabia Saudită, chiar și în condițiile unei dictaturi, condamnarea la moarte prin decapitare, rezervată doar celor născuți pe teritoriul saudian, presupune existența unei sancțiuni aprobate de către conducătorii religioși și este dată numai în urma unor ample discuții și analize a crimei pentru care s-a primit verdictul fatal. În cazul ziaristului, este clar că asemenea discuție nu a avut loc, niciun proces penal legitim chiar și pentru țări autoritare nu a avut loc. Faptul că moartea a avut loc simbolic pe teritoriul saudian, consulatul fiind o instituție care se bucură de acest privilegiu, reface același raționament al unei execuții ordonate de la cel mai înalt nivel. Pentru un saudian ca să moară pe un teritoriu străin se poate întâmpla, dar execuția niciodată. Țara celor două moschei sacre și primordiale ale islamului nu permite o ipoteză diferită. Statul saudian, prin acest gest, își acceptă condiția de autoritate supremă. Execuția unui saudian, dacă legală, se întâmplă doar pe teritoriul intrinsec saudian.
Iar problemele din acest moment intervin. Pentru ca toate aceste tradiții și reguli juridico-religioase nu s-au întâmplat în firescul lor, atunci avem de a face cu o crimă abominabilă și deci o contra normalitate pe care nimeni nu o poate accepta pur și simplu. Dacă Khashogi ar fi fost repatriat cu forța, apoi judecat formal și executat, probabil că explozia de indignare ar fi fost mai mică și s-ar fi risipit prin fumul negocierilor de culise. Dar așa cum a avut loc acțiunea, cu fazele ei: tortură, crimă și apoi încercarea macabră de a scăpa de urme, ne arată că toate cutumele și tradițiile juridico-religioase musulmane au fost complet ignorate. Rămășițe victimei au fost probabil distruse, fapt care arată caracterul criminal al acțiunii.
Iar acest aspect de ordin juridic și cultural va face ca Arabia Saudită să plătească greu. Dilema SUA, aliatul major și singur al acestei țări este exact aceasta: cum va pedepsii Arabia Saudită fără ca aceastea să piardă influența enormă pe care o au în Orientul Mijlociu. O frază sibilinica, spusă de prințul moștenitor Mohammed bin Salman, la întâlnirea cu secretarul de stat Pompeo vine să deslușească, puțin, așteptările acestuia. Primindu-l ceremonios pe american, prințul nu s-a abținut să nu impună grăbit, de la bun început, soluția și tonul dialogului, declarând că "între doi aliati vechi ca noi, trebuie să facem față provocărilor de ieri, de astăzi și de mâine." Spusă calm, în engleza perfectă a unui prinț saudian, ideea propusă este de a cere SUA un timp de negociere în interiorul puterii de la Raid, perioadă controlată de către americani (acel mâine pare mai mult o solicitare de cec în alb), prin care să se găsească un narativ care să ofere soluții convenabile ambelor părți.
Desigur că SUA au acordat acest timp de reflexie, stăpânind perfect jocul, dar au întins o cursă mortală oricărui prinț care se visează viitor rege. Nu voi vorbi acum despre fapte, a declarat la WA, la întoarcerea sa același Pompeo. Indicatie clară că probele prezentate de către Turcia devin solide și se înscriu în logica juridică a oricarui cetățean american. Acest "acum" pune limită de timp și oferă puține concesii în schimbul unui narativ care să satisfacă complet atât dorința de justitie cât și menținerea imensului avantaj american în regiune.
În limbajul dur al diplomației americane, trebuie sa înțelegem că soarta prințului moștenitor saudian MBS nu s-a decis încă. Nici măcar nu s-a negociat. Regatul saudian poate avea zeci de prinți iar America nu va cădea în capcana unei lupte dinastice. SUA nu vor impune viitorul rege, dar vor introduce în dialogul cu o familie regală, care și astăzi are mentalități feudale, regulile moderne ale jurisprudenței și jocului modern legal.
MBS, principalul acuzat în afacerea Kashoggi nu poate fi liniștit. Orice curte americană poate deschide o anchetă penală pe numele celui ucis în Istanbul, mai ales că ziaristul era deja rezident american cu acte in regulă. Cu o asemenea sabie deasupra capului, nimeni, oricât de puternic ar fi, nu se poate juca. Un răspuns pur juridic la această crimă va elimina complet pe Mohammed bin Salman din jocul politic internațional, practic scoțându-l definitiv din lupta dinastica pentru tronul Arabiei Saudite.
Iar în acest caz atât SUA cât și administrația Trump vor câștiga autoritar ceea ce părea acum doar trei săptămâni un dezastru politic și mediatic de dimensiuni apocaliptice. În scandalul Khashoggi se joacă practic al doilea mandat Trump. Iar Arabia Saudită nu va avea nicio sansă să iasă nepedepsită sever pentru aceasta crimă.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
