Capcana în care au căzut analiștii militari occidentali: Cum judecă liderii europeni greșit capacitatea Rusiei de a susține conflictul prelungit din Ucraina

Linia frontului a încetat să mai fie principalul indicator al succesului militar. Războiul modern, dominat de drone, de supraveghere aeriană continuă și de lovituri de precizie, face imposibile manevrele rapide și străpungerile decisive. Avansurile se măsoară acum în metri, iar costul uman și material pentru cucerirea, menținerea și aprovizionarea unei poziții depășește de multe ori valoarea ei tactică.

Zalujnîi subliniază că ne aflăm într-un stadiu de echilibru militar. Acesta este un război de uzură. Rusia nu are capacitatea de a cuceri întreaga Ucraină, dar nici Kievul nu deține mijloacele militare necesare pentru a elibera prin forță teritoriile ocupate în acest moment.

A considera că Rusia a pierdut războiul doar pentru că Vladimir Putin a ratat obiectivele politice inițiale ale invaziei înseamnă a ignora capacitatea industrială și militară a inamicului, spune fostul comandant-șef al Forțelor Armate Ucrainene. Rusia ocupă teritorii ucrainene vaste, continuă operațiunile ofensive și refuză orice acord de pace care ar echivala cu recunoașterea unei înfrângeri. 

Războaiele de uzură nu produc învingători

Strategia Moscovei nu se mai bazează pe cucerirea rapidă a orașelor, ci pe epuizarea economică, fizică și psihologică a statului ucrainean. Baza industrială a Rusiei continuă să producă un număr destul de mare de rachete balistice, iar rezervele de personal militar le depășesc pe cele ale Ucrainei. Apărarea antiaeriană furnizată de Occident reduce impactul atacurilor, dar nu poate anula acest avantaj cantitativ al rușilor.

Loviturile ucrainene executate în adâncimea teritoriului rus și vizarea logisticii ruse de-a lungul Mării Azov îngreunează aprovizionarea armatei ruse și pun sub semnul întrebării controlul pe termen lung asupra peninsulei Crimeea. Zalujnîi precizează însă că aceste operațiuni sunt costisitoare, necesită tehnologie avansată și aduc represalii. Rusia răspunde cu forță egală sau superioară împotriva infrastructurii civile și energetice ucrainene. 

Niciuna dintre părți nu se poate baza exclusiv pe loviturile de la distanță pentru a obține un rezultat strategic definitiv. Războaiele de uzură nu produc învingători clari pe baza unor ofensive rapide, ci sunt decise de capacitatea generală de rezistență. Rezultatul va aparține societății care va putea suporta cel mai mult timp povara economică și militară a unui conflict prelungit.

Pe cine și pe ce se poate baza azi Ucraina?

Pentru Ucraina, menținerea acestei rezistențe depinde strict de sprijinul internațional. Aici, Zalujnîi identifică riscuri majore. Solidaritatea afișată la summiturile internaționale nu asigură automat unitatea politică necesară pe termen lung.

Schimbările de administrație de la Washington și diviziunile politice interne din Uniunea Europeană ridică semne de întrebare privind menținerea actualului nivel de asistență financiară și tehnologică. Ucraina se confruntă cu probleme interne multiple care devin tot mai greu de gestionat pe măsură ce războiul avansează.

Generalul ucrainean este critic cu modul în care azi NATO funcționează. Alianța a fost concepută în timpul Războiului Rece, având ca principiu fundamental evitarea escaladării și prevenirea unei confruntări nucleare directe între două superputeri. 

Instituțiile construite pentru a gestiona crize nu sunt structurate pentru a impune rezultatele unui conflict modern. O arhitectură de securitate axată pe limitarea riscurilor rămâne în urma inovației tehnologice și a realităților de pe câmpul de luptă, unde dronele și atacurile cibernetice dictează ritmul operațiunilor.

A interpreta retragerea parțială a trupelor ruse din anumite sectoare ca pe un semn al prăbușirii iminente a regimului de la Moscova este o eroare de calcul periculoasă. Războiul din Ucraina a devenit un test de producție industrială, de logistică și de coeziune a societății. 

Occidentul trebuie să renunțe la așteptările privind o victorie rapidă și să înțeleagă că deznodământul nu va fi decis de cucerirea unei localități de pe linia de contact. Ceea ce va determina finalul conflictului este voința politică a aliaților de a menține un sprijin material continuu și rezistența internă a societății ucrainene în fața unei mașinării ruse de război care încă dispune de resurse considerabile.