Rusia și Iranul desfășoară exerciții navale comune, în contextul unui atac iminent al SUA împotriva regimului iranian
19 Februarie 2026
Recenta vizită în Egipt a comandantului Forțelor Aeriene Turce, generalul Ziya Cemal Kadıoğlu, reflectă o schimbare calitativă în relațiile dintre cele două țări, în special la nivel militar, într-un moment în care regiunea cunoaște transformări strategice rapide care redesenează harta alianțelor tradiționale.
Comandantul Forțelor Aeriene Egiptene, generalul-locotenent Amr Saqr, l-a primit pe omologul său turc la sediul Comandamentului Forțelor Aeriene din Cairo, într-o întâlnire axată pe extinderea cooperării în domeniile instruirii, armamentului și transferului de tehnologie de apărare.
Întâlnirea a reprezentat o extindere a acordului-cadru militar semnat luna trecută, care a pus bazele instituționale pentru dezvoltarea cooperării în domeniul apărării dintre cele două țări. Cele două părți au discutat despre modalități de consolidare a coordonării operaționale, de intensificare a programelor comune de instruire și de explorare a oportunităților de parteneriat în industriile militare, reflectând dorința reciprocă de a trece de la etapa de normalizare politică la un parteneriat strategic cu o dimensiune clară de securitate.
În marja vizitei, delegația turcă a vizitat mai multe unități ale Forțelor Aeriene Egiptene, inclusiv Baza Aeriană de la Cairo de Vest, unde a fost informată despre sistemele moderne de antrenament și armament. Această vizită a avut implicații dincolo de simplul protocol, indicând un nivel de încredere care permite schimbul de expertiză și expunerea la capabilități avansate pe teren.
Această apropiere militară, în rapidă accelerare, dintre Cairo și Ankara vine după ani de disensiuni de după 2013, când cele două țări au intrat într-o perioadă de tensiune sporită, manifestată în mai multe probleme regionale, în special conflictul libian și estul Mediteranei. Cu toate acestea, un proces treptat de apropiere a început în 2023, determinat de calcule pragmatice de ambele părți, înainte de a fi consolidat prin schimbul de ambasadori și vizite la nivel înalt.
Schimbarea a atins apogeul în timpul vizitei președintelui turc Recep Tayyip Erdoğan la Cairo, în februarie, unde discuțiile cu președintele egiptean Abdel Fattah al-Sisi au dus la semnarea unui acord-cadru de cooperare militară. Acest acord a cuprins producția de apărare și schimbul de expertiză, cu discuții despre potențiale tranzacții în valoare de aproximativ 350 de milioane de dolari, precum sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune.
Observatorii consideră că această traiectorie reflectă o conștientizare tot mai mare în ambele țări a faptului că mediul regional necesită o repoziționare strategică. Mediterana de Est se confruntă cu o concurență acerbă pentru resursele energetice și rutele de transport maritim, în timp ce tensiunile escaladează în Marea Roșie, alături de instabilitatea continuă din Libia, Sudan și Gaza. Având în vedere aceste circumstanțe, Cairo încearcă să își diversifice sursele de arme și să își consolideze independența în luarea deciziilor militare, în timp ce Ankara lucrează pentru a-și extinde prezența în apărare și a depăși izolarea anterioară în anumite cercuri regionale.
Cooperarea bilaterală nu se limitează la tranzacții cu arme, ci se extinde la reluarea exercițiilor navale și aeriene comune, cum ar fi manevrele „Marea Prieteniei”, pe lângă discuțiile privind potențiala participare a Egiptului la programe industriale militare avansate ale Turciei, precum proiectul avionului de vânătoare național de a cincea generație. Dacă această traiectorie se dezvoltă, ar putea duce la crearea unei baze industriale comune de apărare care să sporească autonomia ambelor părți.
Totuși, această apropiere nu poate fi privită separat de calculele altor puteri regionale. Reapariția unei axe egipteano-turce, cu o cooperare tot mai mare în domeniul apărării, atrage simultan interes și îngrijorare din partea unor părți, în special a Israelului, care monitorizează îndeaproape orice noi aranjamente militare în vecinătatea sa strategică, în special pe cele care afectează echilibrul de putere în Mediterana de Est și Marea Roșie. Alte țări ar putea, de asemenea, să considere creșterea industriilor comune de apărare ca o încercare de a reduce dependența tradițională de furnizorii occidentali, cu toate implicațiile politice pe care le implică acest lucru.
În schimb, oficialii de la Cairo și Ankara subliniază că această cooperare își propune să consolideze stabilitatea regională, nu să creeze axe de confruntare. Aceștia subliniază că parteneriatul se bazează pe interese reciproce și pe respectul pentru suveranitatea națională, cu accent pe combaterea terorismului, securizarea rutelor de navigație și sprijinirea securității maritime.
Cu toate acestea, în ciuda impulsului actual, relația rămâne condiționată de capacitatea ambelor părți de a gestiona potențialele diferențe pe teme regionale sensibile și de a traduce acordurile semnate în programe de implementare durabile. Cert este însă că s-a deschis un nou capitol în relațiile egipteano-turce, caracterizat de un parteneriat în domeniul apărării care prinde contur într-un mediu regional turbulent și care ar putea avea un impact care se extinde dincolo de granițele celor două țări, inclusiv asupra echilibrului general de putere din Orientul Mijlociu.
