Ucraina dezvoltă în prezent proiecte legate de armele viitorului, arme laser capabile să distrugă drone și rachete de croazieră, după cum a declarat generalul de brigadă Andrii Lebedenko, adjunct al comandantului suprem al Forțelor Armate ale Ucrainei, într-un briefing de presă citat de Interfax-Ukraine.
Potrivit acestuia, sistemele există deja și sunt produse atât de echipe din interiorul armatei, cât și de companii private din afara structurilor militare. ”Ele sunt deja capabile să doboare FPV-uri astăzi, deja lucrează împotriva Shahed-urilor astăzi. Iar aceasta este povestea următoarelor 2-3 luni, vom avea aceleași mijloace care ne vor permite să lovim mijloacele de atac aerian chiar mai bine decât mitralierele”, a declarat Lebedenko, subliniind că tehnologia este deja funcțională, nu doar teoretică.
Declarația confirmă, de fapt, un proces aflat de mai bine de un an în plină desfășurare, nu o inovație de ultim moment. Cel mai vizibil proiect ucrainean din acest domeniu este sistemul laser ”Tryzub” (Trident), dezvoltat de compania privată Celebra Tech, prezentat public pentru prima dată în decembrie 2024, la Conferința Industriei de Apărare Europeană de la Kiev.
Prima demonstrație filmată a sistemului, difuzată în aprilie 2025, arăta o țintă statică la sol, lovită printr-un control manual, de tip joystick, al fasciculului laser, o limitare majoră depășită între timp printr-un sistem de țintire asistat de inteligență artificială, integrat cu radar și comandă-control.
Potrivit unor teste recente, varianta actuală a sistemului ”Tryzub” poate distruge drone la distanțe de 800-900 de metri și poate neutraliza dronele de recunoaștere de la până la 1.500 de metri, cu obiectivul declarat de a extinde raza de interceptare până la 5 kilometri. O sursă independentă citată de publicația americană 19FortyFive susține chiar că sistemul poate crea prin ardere un orificiu în blindajul unei drone Shahed de la peste 4,8 kilometri distanță, iar imaginile demonstrative arată perforarea armurii dronei în doar 3-4 secunde.
Miza economică din spatele acestei tehnologii este, poate, la fel de importantă ca cea pur militară
Fostul ministru al apărării Mihailo Fedorov, confirma pe 1 iulie 2026, la evenimentul Brave1 Advantage, că Ucraina testează activ sisteme laser de apărare aeriană, subliniind că acestea reprezintă un răspuns rapid și relativ ieftin la atacurile masive cu drone rusești, menit să reducă dependența de sistemele scumpe de rachete antiaeriene.
Diferența de cost este, într-adevăr, uriașă: potrivit aceleiași surse, un sistem laser ar putea înlocui rachete antiaeriene de aproximativ 5 milioane de dolari bucata, folosite până acum pentru a doborî drone rusești care costă doar în jur de 20.000 de dolari, o asimetrie financiară care a pus presiune constantă pe bugetele de apărare occidentale și ucrainene deopotrivă.
Doar în luna mai, dronele interceptoare ucrainene, o categorie distinctă, dar complementară, de mijloace antidronă, au doborât aproape 7.000 de drone rusești de tip Shahed și Gerbera, reprezentând circa 75% din totalul aparatelor de atac interceptate, iar obiectivul Ministerului Apărării este extinderea unei rate de interceptare de 95%, atinsă deja local la Kiev, la nivelul întregului teritoriu al țării până la finalul anului.
Ucraina nu este, desigur, singura țară implicată într-o cursă tehnologică pe acest segment. Rusia folosește, la rândul ei, sisteme de tip ”Stupor”, dezvoltate inițial de centrul de cercetare robotică al Ministerului rus al Apărării, bazate însă pe război electronic, nu pe energie direcționată, capabile să detecteze ținte de la peste 5 kilometri și să le suprime prin bruiaj, până la 2 kilometri distanță, fie prin fascicule direcționate, fie prin acoperire completă de tip ”cupolă”.
Regatul Unit dezvoltă, separat, sistemul laser DragonFire, produs de MBDA, Leonardo și QinetiQ, al cărui calendar de operaționalizare a fost accelerat, ministrul britanic al apărării de la acea vreme declarând că tehnologia ar putea fi transferată direct Ucrainei, ținând cont de relevanța sa directă pentru câmpul de luptă din Est.
Potrivit analiștilor de la RAND Europe, piața europeană a laserelor de mare energie se află într-o expansiune reală, alimentată nu doar de războiul din Ucraina, ci și de incidentele tot mai frecvente cu drone deasupra infrastructurii critice europene și de incursiunile rusești la granița estică a UE, deși tehnologia rămâne, la nivel global, fragmentată, fiecare stat investind în propriile programe naționale de cercetare, fără să existe încă o implementare la scară de masă.
Rămân, totuși, o serie de necunoscute tehnice reale, care temperează entuziasmul din jurul acestor anunțuri. Puterea exactă a fasciculului laser folosit de sistemele ucrainene nu este făcută publică, la fel ca alte caracteristici esențiale precum sistemul de răcire sau capacitatea bateriilor, detalii care contează enorm în condiții reale de câmp de luptă, unde ceața, ploaia, fumul și praful reduc semnificativ eficiența oricărui sistem laser.
Aceste limitări explică, probabil, și reținerea relativă cu care oficialii ucraineni discută public despre performanțele exacte ale sistemelor, Fedorov însuși recunoscând că ”nu comunicăm încă foarte mult, dar direcția este activă”.
Dacă declarațiile lui Lebedenko se confirmă în orizontul de 2-3 luni pe care l-a anunțat, Ucraina ar deveni unul dintre puținele state din lume cu arme laser antiaeriene desfășurate efectiv pe front, nu doar testate în poligon, o schimbare care ar putea altera semnificativ calculul economic al războiului dronelor, exact terenul pe care ambele părți ale conflictului îl consideră, în acest moment, decisiv.