Ucraina a schimbat definitiv istoria războiului naval cu drone Magura și Sea Baby. De ce România trebuie să adapteze tactica și să producă în țară 100 USV-uri anual

Comandorul Adrian Niță, coordonatorul comunității de interese „Reziliența infrastructurii de transport” în cadrul Departamentului Analiză, Cercetare și Pregătire al Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență, a efectuat un studiu amplu intitulat „Ascensiunea dronelor navale şi redefinirea spațiului de luptă maritim”. 

Dronele martitime Magura V5 și Sea Baby produc o schimbare istorică în războiul naval. Ucraina a arătat cum poți scoate din luptă o nave de miliarde de euro cu o dronă de doar 250.000

Momentul în care submarinul rus din clasa Varșavianka e lovit de o dronă Sea Baby ucraineană chiar în portul rus din Novorosiisk. Foto: Captură SBU

Studiul subliniază că succesul dronelor ucrainene, precum Magura V5 și Sea Baby, a declanșat o schimbare istorică în războiul naval. Aceste platforme ieftine și ușor de produs au forțat retragerea flotei ruse de la Sevastopol, demonstrând că „viitorul naval înseamnă rețele distribuite, nu nave izolate”. 

O dronă care costă aproximativ 250.000 de dolari poate scoate din luptă o fregată de un miliard de euro, iar acest lucru e o realitate care nu mai poate fi negată.

„În acest continuum istoric, ascensiunea vehiculelor de suprafață fără pilot (USV), cunoscute popular sub numele de drone navale, este mai degrabă un ecou al transformărilor decât o rupere abruptă față de trecut. Așa cum submarinele au schimbat percepțiile asupra invizibilității, iar portavioanele au extins spațiul de luptă pe verticală, în aer, USV-urile reprezintă o dispersie orizontală a puterii pe ambarcațiuni ieftine, consumabile, dar adaptabile. Apariția lor reflectă atât o necesitate militară, cât și o oportunitate tehnologică”, punctează studiul semnat de comandorul Adrian Niță.
 
 „Apărarea împotriva unei singure drone este fezabilă; contracararea roiurilor de zeci de drone care sosesc simultan din unghiuri diferite este o provocare mult mai complexă”, arată autorul.

România și vulnerabilitatea „Neptun Deep”. Soluția? Transformarea României într-un furnizor regional de securitate maritimă

Drona navala Sea Baby. Foto: SBU

Marea provocare pentru România este protejarea zăcământului de gaze Neptun Deep, estimat la 100 de miliarde de metri cubi. Studiul atrage atenția asupra unui vid de protecție legală și militară, cu referire la Zona Economică Exclusivă (ZEE). Deși platformele în sine sunt teritoriu suveran, ZEE a României nu beneficiază de garanțiile Articolului 5 al Tratatului NATO, ceea ce „încurajează Rusia să se comporte mult mai agresiv în această zonă”.

Infrastructura este expusă unor „operațiuni sub steag fals”, sabotajelor subacvatice asupra cablurilor de comunicații sau conductelor electrice.

Studiul propune o strategie ofensivă de reziliență, transformând România dintr-o potențială țintă într-un „furnizor regional de securitate maritimă”.

Cum se poate ajunge la acest obiectiv?

Prin utilizarea expertizei șantierelor din Constanța și Mangalia, România ar putea genera între 50 și 100 de drone navale (USV) anual.

Următorul pas ar fi o poziție de apărare multistratificată, iar aici este propusă adoptarea unui model inspirat de Ucraina, integrând roiuri de USV-uri pentru supraveghere permanentă (24/7).

Interceptoare autonome cu armament cinetic și mine reactive, precum și integrarea acestora în operațiuni „multi-domeniu” alături de drone aeriene și terestre, sunt și ele parte a soluției.

Finanțarea acestui program de drone navale ar putea fi susținută chiar din veniturile generate de Neptun Deep și din fonduri UE/NATO, asigurând astfel independența energetică și securitatea flancului estic.

„În termeni de planificare, dronele nu înlocuiesc flota clasică, dar cumpără timp – cea mai rară și mai scumpă „resursă” în orice criză de securitate”, punctează comandorul Adrian Niță.

Drona navala Sea Baby. Foto: SBU

„Ceea ce a început ca o necesitate defensivă devine un avantaj strategic regional – România, Bulgaria și Turcia transformându-se din victime ale amenințării ruse în furnizori de securitate autonomă pentru întreaga Europă de Sud-Est. Într-o regiune obișnuită să fie văzută ca „flanc vulnerabil”, arhitectura propusă de apărare cu sisteme autonome poate rescrie narațiunea: de la frontieră expusă la bastion tehnologic și doctrinar, capabil să exporte modele de reziliență către alte teatre maritime sensibile. Acest pas este unul care determină viitorul economic regional, protejând nu doar platformele energetice românești, ci întreaga infrastructură critică a Mării Negre.

Decizia de a investi în această direcție nu este doar o alegere de politică de apărare, ci un act de asumare a rolului istoric al României ca stat care nu doar supraviețuiește presiunilor, ci le modelează în favoarea sa și a aliaților săi”, conchide studiul.

Întregul studiu „Ascensiunea dronelor navale şi redefinirea spațiului de luptă maritim” poate fi parcurs AICI.