Testul de propagandă sovietică

H. D. Hartmann / 30 dec 2018 / 19:49
EXCLUSIV

Cunoscută pentru multele sale mistificări ale istoriei recente sau mai îndepărtate, ambasada Rusiei la București a mai făcut o prostie, mare căt căsoiul de proastă arhitectură în care este găzduită. Diplomații ruși acreditați în România au postat un fel de comentariu la adresa așa ziselor mituri despre violența perpetrată de către soldații armatei sovietice în țările pe care le­-au ocupat în timpul și după războiul mondial.

O minciună pe care o tot aruncă ideologii diplomației sovietice/rusești din ultimul secol este că țările estului au fost eliberate de fascism de către armata roșie. Istoricii au demonstrat că Romania nu a fost ”eliberată” ci ocupată de către sinistra armată roșie. Este simplă aritmetică, Bucureștii aveau deja cu un nou guvern aliat împotriva Axei atunci cand primele hoarde de sovietici, conduși de generali ruși, navăleau în toiul nopții la Băneasa.

Este un adevăr istoric că soldații acelei armate sovietice nu erau, în majoritatea lor, de etnie rusă. Nimeni nu contestă faptul că asiaticii adunați cu forța de prin stepele Asiei nu vazuseră Moscova în viața lor. Dar să mai și vadă o țară europeană civilizată. Și mai adevărat este ca muscalul nu știa să scrie nici să citească. Avea însă comandanți ruși care știau să fure și să ucidă.

Un amplu studiu, publicat sub forma unei cărți, apreciată ca fiind un început al descoperirii adevărului istoric cu privire la atrocitățile armatei roșii, a publicat  sovietologul Sheila Fitzpatrick, în 1999, sub titlul ‘Everyday Stalinism’. Paginile acestei cărți redau mărturiile membrilor armatei roșii despre violurile individuale sau în grup, execuțiile sumare și furtul la scară nemaiîntîlnită pe care soldații armatei roșii l-au organizat sub privirile comandanților lor ruși.

 

Brutalitatea din prima linie

 

Cei mai cunoscuți pentru criminalitatea de care dădeau dovadă erau așa numiții ‘frontoviki’ – soldații din prima linie -, care reprezentau prima formă de brutalitate sovietică și rusească. Populația civilă scăpată de strategia genocidară a acestor trupe de asalt avea de a face apoi cu trupele dezlănțuite ale ocupației rusești, care acționau organizat pentru spolierea totală a teritoriului cucerit. A treia fază a războiului de ocupație rusesc era reprezentată de către trupele odihnite ale armatei roșii, ultimii sosiți care practic introduceau bolșevismul și terorarea lui Stalin.

Fazele rusești de la cucerire la comunizare erau toate anunțate de campanii cvasi totale de violuri, execuții sumare și jaf generalizat. Pedofilia și violența sexuală (definite toate în tratate de medicină psihiatrică ca patologii severe) erau fenomene curente întâlnite la soldații armatei roșii, în teritoriile ocupate de către aceasta. Toate aceste fenomene reale de crime, de război si în masă, aveau la bază un element comun și anume alcoolismul. Bețiile și stările de alcoolizare permanentă ale soldaților și ofițerilor armatei roșii erau cunoscute și constituiau o practică quasi totală a acestei armate asiatice.

Cazul notei semnate de Stalin în 14 iunie 1945 rămîne să dovedească caracterul oficial al jafului violent, sistematic și sistemic pe care armata roșie îl conducea în teritoriile așa zis eliberate. Ambasada rusească la București poate să o publice pe site, ea fiind deja prezentată publicului larg. Prin acea notă Stalin era informat că soldații care se întorceau de pe front, refuzau să intre prin granitele orientale ale URSS deoarece, conform legislatiei sovietice, aveau dreptul la un numar limitat de kilograme în bagajele personale. Astfel că ei trimiteau tot ceea ce furaseră din țările prin care trecuseră, în Polonia, care încă nu avea o graniță oficială cu URSS, partea ei răsăriteană fiind încă sub legea sovietică, ca urmare a împărțirii dintre Stalin si Hitler. Stalin va suspenda temporar prevederile legii vămilor din URSS, pentru a permite soldaților întorși de pe front să aducă trofeele de război furate. Această suspendare va fi menținută în următorii ani, fiind anulată abia în 1950.

Ani de zile după pacea din 1945, homo sovieticus, cinstit, harnic și eliberator, va putea să aducă, cu aprobarea directă a lui Stalin, tot ceea ce furase cu violență, de la națiunile pe care le ocupase. Un alt exemplu, de data aceasta de la Viena, este al unui general sovietic, mai târziu devenit mareșal al URSS, care, în trenul de demobilizare 45780, va depozita nu mai puțin de două tone de bagaje pline cu haine, tablouri, bijuterii și arme de epocă, toate furate din Austria ‘eliberată’ de sub fascism. Soldații acelui tren aveau toți cateva ceasuri pe mană, iar cel mai umil calmâc avea câteva geamantane pline, probabil primite, la încorporare, de la părinții lui din stepele kazace.

Ordinul privind prada de război

 

Analizand postarea rusească putem observa că diplomații ambasadei rusești uită sa spună sau să publice ordinul militar semnat tot de criminalul I.V. Stalin, prin care se cuantificau drepturile Armatei Roșii la prada de război. Ordinul prevedea, structurat pe grade, începând cu soldatul simplu și ajungînd la mareșal, negru pe alb câtă cantitate de bunuri aveau voie să aducă în URSS, ”eliberatorii” sovietici. Legalizarea jafului era atât de bine cunoscută, încât populațiile pe care le cotropeau efectiv își ascundeau avuțiile în munți și peșteri. Sunt cunoscute lungile liste de directori de muzee, directori de bănci sau înalți funcționari arestați de analfabeții armatei roșii pentru a spune unde se află ascunse tablourile și bijuteriile aflate în patrimoniul lor. Mai mult, dacă vorbim de adevăr, diplomații ruși trebuie să publice lista tabourilor și tezaurelor furate din întreaga  Europă care astăzi fac parte din colecțiile marilor muzee rusești din Moscova, Sankt Petersburg și alte orașe din vastul spațiu concentraționar sovietic.

Cât despre violuri si crime, nu cred că există în România familie care să nu fi auzit de la bunici poveștile de oroare prin care au trecut atunci când rușii ‘civilizați’ au trecut prin gospodăriile lor. Să nu uităm că în Germania ocupată de către armata sovietică, violurile au constituit arma preferată a rusului, iar Stalin nu a mișcat un deget pentru a le opri.

Pentru armata roșie, violul a fost, alături de alte forme de criminalitate, instrument preferat de teroare împotriva populațiilor civile ocupate. Istoricii au dovedit că folosirea violului ca tehnică de ocupație a fost un proiect coerent, promovat oficial pentru stabilirea autorității dominatoare asupra populației civile. Față de alte armate ocupante după al Doilea Război Mondial, armata roșie a promovat nu numai violul, dar și publicitatea acestuia ca armă de război psihologic. Soldații ruși se lăudau în fața populației native cu faptele lor, tocmai pentru a înfrânge psihicul celui ocupat. Bețiile, furturile, violența stradală, ocuparea caselor populațiilor civile, obligarea la primirea în gazdă, hrana gratuită precum și teroarea ideologică, tot acest instrumentar făcea parte din tehnicile de război criminal al armatei bolșevice. Identici până la identificare cu metodele armatelor germane hitleriste, acei soldați erau ocupanți ilegali ai țării, iar pagubele făcute de către aceștia nu au fost niciodată cuantificate iar nota de plată niciodată trimisă la Moscova pentru a fi platită.  

 

Cum trebuie să răspundă România

 

În ceea ce privește minciuna cu execuția militarilor ruși pentru violurile comise, ambasada Rusiei la București ne insultă inteligența. Cine Dumnezeu să se fi plâns împotriva hoardelor rusești când nevolnicii trăgeau în plină stradă în oricine se opunea lor. Ca atare, ambasadorul rus ar trebui să fie chemat să publice listele de soldati și ofițeri ai armatei roșii condamnati și executați pentru violuri și furt pe teritoriul României, precum și să publice imediat despăgubirile plătite de aceeași armată pentru aceste acțiuni împotriva populației civile romanești. Ambasadorul rus trebuie să ne răspundă la aceste intrebări și să vină și cu scuzele de rigoare pentru crimele făcute de soldații țării sale împotriva României.

Important însă este de înțeles altceva. Și anume că ideologii bolșevici din ambasada rusească la București au lansat această temă, pentru a promova teza falsă și minciuna potrivit căreia armata roșie a eliberat de fascism țările Europei de Est. Prin această lansare, rușii fac un test pentru a calibra viitoare lor campanie de dezinformare, la implinerea a 75 de ani de la ocupația rusească a României.

România trebuie să răspundă simplu, comemorând 75 de ani de la ocuparea de către armata roșie a teritoriului românesc. Acesta ar trebui să fie răspunsul demn și adevărat al istoriografiei românești. Acest adevăr trebuie scris în anul care vine. Uitarea crimei nu absolvă pe criminal. România nu poate uita acestă crimă sovietică. Trebuie amintită ambasadei rusești la București zilnic și pentru totdeauna.

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Copyright 2019 - Toate drepturile rezervate.
defense.n-nxt.27