Franța va lovi la distanță cu noile sisteme THUNDART. HIMARS american și Chunmoo coreean au „pierdut” în fața artileriei grea locale
11 Septembrie 2026
Armata Statelor Unite a înțeles în sfârșit realitatea provocărilor aduse de războiul modern și vulnerabilitatea propriilor unități militare terestre în fața atacurilor copioase cu sute de drone în același timp. Evaluările si testele izolate ale armamentului au fost abandonate în favoarea unor teste la scară largă care simulează blocarea și suprasolicitarea rețelelor defensive.
Recent, Corpul XVIII Aeropurtat al armatei americane a testat direct capacitatea de a opri atacuri simultane executate de roiuri formate din peste 100 de drone, integrând inteligența artificială și sistemele de război electronic în cadrul exercițiului Scarlet Dragon 26-3 desfășurat în poligonul militar Fort Bragg.
Obiectivul central este demonstrarea faptului că trupele americane pot detecta, urmări și distruge amenințările multiple înainte ca acestea să copleșească sistemele de apărare antiaeriană.
Cum își adaptează armata SUA tacticile pentru a respinge atacurile masive cu drone
Amenințarea actuală pe câmpul de luptă nu mai este reprezentată de o dronă individuală, ci de atacul în masă conceput pentru a anihila posturile de comandă, nodurile logistice și bateriile de artilerie. Un roi de 100 de aeronave fără pilot saturează rapid acoperirea radarelor, consumă lățimea de bandă a comunicațiilor militare și blochează procesul decizional uman. Comandanții sunt forțați să decidă într-o fracțiune de secundă ce ținte bruiază și ce ținte distrug cinetic.
După cum reiese chiar dintr-un comunicat publicat pe site-ul Armatei SUA, Col. Rob Kenny, șeful structurilor de foc din Corpul XVIII Aeropurtat, a confirmat că azi niciun senzor sau sistem radar unic nu poate rezolva problema detecției. Apărarea necesită o rețea stratificată care combină radarele Sentinel, senzorii acustici și tehnologiile autonome, legate printr-un sistem de comandă și control capabil să distribuie instantaneu datele de tragere.
Integrarea inteligenței artificiale devine instrumentul central al apărării în momentul în care zeci de aeronave ostile apar simultan pe radare. Sistemele AI preiau sarcina procesării volumelor uriașe de date, corelează traiectoriile, identifică rapid potențialele amenințări și transmit informațiile către operatori într-un timp util pentru angajarea țintelor.
Această procesare automată elimină supraîncărcarea cu informații a operatorilor și prioritizează amenințările reale, în timp ce rețelele de comunicații reziliente asigură transferul datelor între senzori și armele defensive înainte ca dronele să își atingă obiectivele.
Războiul electronic acționează ca primul strat defensiv al acestei arhitecturi
Atacul electronic întrerupe legăturile radio și sistemele de navigație prin satelit ale dronelor inamice, oferind o soluție de apărare cu un cost operațional redus.
Conducerea armatei americane a acceptat un fapt economic și tactic simplu: interceptarea roiurilor de drone ieftine exclusiv cu rachete antiaeriene epuizează rapid stocurile de muniție și creează un raport de cost total defavorabil apărării. Armele cinetice scumpe trebuie păstrate strict pentru distrugerea dronelor care folosesc navigație autonomă sau comunicații securizate, imune la bruiaj.
Prin exerciții precum Scarlet Dragon, Pentagonul scoate tehnologia din laboratoare pentru a o testa în condiții stricte de saturație operațională. Armata SUA trece de la întrebarea tehnică dacă un sistem anti-dronă funcționează individual, la testarea capacității senzorilor, inteligenței artificiale și armamentului cinetic de a opera coerent la scara necesară pentru a proteja o divizie americană împotriva atacurilor masive și susținute de pe front.
