România ridică problema conflictelor înghețate. Aurescu: E afectată securitatea spațiului european și euro-atlantic

Tudor Curtifan / 21 Martie 2021 / 15:48
forţele armate din Osetia de Sud
forţele armate din Osetia de Sud

Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, în cadrul unui interviu, a atras atenția asupra pericolelor conflictelor înghețate din regiunea Mării Negre.

Astfel, tematica conflictelor înghețate din regiunea Mării Negre va fi abordată de către liderii europeni. La inițiativa țării noastre, situația conflictelor înghețate va fi cel mai probabil pe agenda reuniunii formale a miniștrilor de externe ai Uniunii Europene, care va avea loc la finalul lunii mai.

Este o temă pe care am adus-o în atenția Consiliului Afaceri Externe anul trecut. Am propus împreună cu alți zece miniștri de externe din UE, la inițiativa României, să includem acest subiect pe agenda unui viitor Consiliu Afaceri Externe. Cel mai probabil acest subiect va fi pe agenda reuniunii formale a miniștrilor de externe de la finalul lunii mai”, a precizat ministrul Bogdan Aurescu, în cadrul unui interviu acordat pentru Agerpres.

Șeful diplomației române a subliniat importanța subiectului, precizând că „aceste conflicte prelungite și înghețate afectează securitatea regiunii, dar nu numai”.

Ceea ce se întâmplă în regiunea Mării Negre are un impact asupra securității spațiului european și euro-atlantic”, a conchis ministrul român.

Conflictele înghețate din regiune sunt o sursă permanentă de insecuritate și instabilitate. Aceste conflicte nu sunt considerate încheiate, neajungându-se la o soluționare în urma tratativelor și pot reizbucni oricând, așa cum a fost cazul anul trecut cu Nagorno-Karabah. La toate aceste conflicte înghețate, adăugând războiul din Ucraina și militarizarea fără precedent de către Federația Rusă a Peninsulei Crimeea, situația din regiune devine sensibil de periculoasă.

 

Conflictul din Transnistria

 

Asemenea multor conflicte din spațiul fost sovietic, Transnistria e o moștenire sovietică. Casa Mării Negre, asociație de studii politice si geopolitice, analizând conflictele înghețate din regiune, amintește: Ciocnirile între forțele guvernamentale ale Republicii Moldova și ale celor din Republica Transnistreană au început la sfârșitul anului 1990. Tensiunile au crescut imediat ce Republica Moldova și-a declarat independența, în august 1991 și au degenerat în perioada 19-21 iulie 1992. De partea separatiștilor s-a implicat militar și politic Rusia „prin Armata a 14-a, staționată în apropiere. Peste 1000 de persoane au fost ucise iar 4.500 rănite.”

Conflictul moldo-transnistrean a fost încheiat în 21 iunie 1992,  „în urma acordului semnat între președintele rus, Boris Elțîn, și cel moldovean, Mircea Snegur.”

Conflictul a devenit unul de tip înghețat iar operațiunea condusă de către Rusia s-a transformat într-o poziționare permanentă a trupelor ruse pe linia frontului.

Conflictul transnistrean rămâne unul dintre cele mai reprezentative conflicte înghețate din spațiul ex-sovietic. 

 

Conflictul din Georgia

 

După obținerea independenței, au urmat crize politice dar și  confruntări armate pentru deţinerea controlului asupra Abhaziei și Osetiei de Sud, care făceau parte din Georgia Sovietică, până la destrămarea Federaţiei Ruse.

În anul 1990, autoritățile din Osetia de Sud au proclamat Osetia de Sud Republică independentă, ceea ce a dus și la declanşarea conflictelor armate (1991-1992). Pe 24 iunie 1992,  Georgia, Rusia și Osetia de Sud, „în calitate de observatori, au semnat acordul de la Soci, prin care își garantau integritatea teritorială.”

Confruntările dintre autoritățile georgiene și cele abhaze au început în anul 1992 și s-au sfârșit în anul 1994. Armistițiul s-a semnat  în “mai 1994, fiind implicate Națiunile Unite și OSCE.”. Ambele părți au fost de acord asupra unor noi negocieri, prezidate de ONU, privind „redactarea statutului Abhaziei de către ONU și OSCE, dar și întoarcerea refugiaților și schimbul de prizonieri. Acordul a fost supravegheat de Comunitatea Statelor Independente, de aproximativ 1700 de soldați ruși, dar și observatori ONU din Georgia.”

Relațiile dintre Georgia și Abhazia  după anul 2001 au fost tensionate. “ Chiar și în momentul în care Tbilisi a oferit mai mulă autonomie federală Abhaziei, acesta s-a coordonat cu Osetia de Sud pentru a cere alipirea la Federația Rusă.” După aceea, Rusia și-a stabilit o bază navală la Marea Neagră în Abhazia, „iar ca răspuns la blocada navală a Georgiei, asupra Abhaziei, nave rusești au început să patruleze în Marea Neagră”[16], pentru a împiedica navele georgiene să intre în apele teritoriale ale Abhaziei.

Ambele conflicte au rămas înghețate. Până în anul 2003, aceste au fost de interes scăzut, însă, odată cu venirea la putere a lui Mihail Saakașvili, acestea au redevenit de interes. Saakașvili „a proclamat restaurarea integrității teritoriale a Georgiei ca fiind unul dintre obiectivele sale principale, iar guvernul său a impus o mai bună integrare a republicilor separatiste.”

Tensiunile au escaladat în anul 2008, când Georgia a încercat să recâștige controlul asupra Osetiei de Sud. Forțele georgiene au lansat un atac asupra orașului Tskhinvali. În replică, sub pretextul apărării cetățenilor ruși, Rusia a ripostat, amintește sursa citată.

 

Conflictul din Nagorno-Karabah

 

La fel ca în celelalte cazuri, deși germenii conflictului s-ar întinde de secole, Nagorno-Karabah e tot o moștenire sovietică. Enclavă cu majoritate armeană alipită în 1921 la Azerbaidjan de autorităţile sovietice, Nagorno-Karabah şi-a proclamat unilateral independenţa în 1991, cu sprijinul Armeniei.

A urmat un război între Armenia şi Azerbaidjan. O încetare a focului a fost încheiată în 1994. De atunci, negocierile în vederea unui tratat de pace sunt mediate de Grupul de la Minsk - un grup de mediatori internaţionali coprezidat de Rusia, Franţa şi SUA.

Reluarea conflictului anul trecut a fost cel mai grav incident dintre cele două state din ultimii 30 de ani. Ceea ce s-a întâmplat anul trecut a fost o nouă dovadă a pericolelor reprezentate de conflictele înghețate.

În cele 44 de zile de luptă, care a început la sfârșitul lunii septembrie și a ucis peste 5.600 de oameni din ambele tabere, armata azeră a înaintat puternic în Nagorno-Karabah, forțând Armenia să accepte acordul de pace din noiembrie, prin care Azerbaidjanul a recuperat o mare parte din regiunea disputată, împreună cu zonele înconjurătoare. Rusia a desfășurat aproape 2.000 de trupe de menținere a păcii pentru o perioadă de cel puțin cinci ani pentru a monitoriza acordul de pace și pentru a facilita întoarcerea refugiaților.

Conform acordului, Armenia a pierdut controlul asupra unor părți importante ale enclavei, precum și asupra celor șapte districte adiacente pe care  aceasta le controla în urma războiului din anii 90.

 

Articole Recomandate


CONTACT | POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES |

Copyright 2021 - Toate drepturile rezervate.
cloudnxt2
YesMy