Detaliile raportului, prezentate la Pentagon de generalul-locotenent David Tabor, adjunctul șefului de stat major, arată o reconfigurare a raportului de forțe și anume că până în 2035, aproximativ 60% din întreaga flotă de avioane de vânătoare a SUA va fi compusă din aeronave greu detectabile radar, iar modelul F-35A va deveni cel mai numeros aparat din dotare, înlocuind supremația deținută timp de patru decenii de avionul F-16.
F-47 preia locul legendarului F-22
![]()
Avioanele F-35A vor constitui circa 40% din flotă, comparativ cu ponderea actuală de 30%. O cotă de 20% va fi alocată categoriei de avioane care îndeplinesc rolul de „supremație aeriană”, formată din actualele F-22 Raptor și noul model de generația a șasea F-47, dezvoltat de compania Boeing în cadrul programului Next Generation Air Dominance, a cărui prim zbor este programat pentru 2028. Planul prevede ca cele 186 de avioane F-22 construite să fie înlocuite în următorii ani unu la unu cu aeronavele F-47 pe măsură ce acestea devin operaționale.
Restul de 40% din inventar va fi împărțit în mod egal între platformele convenționale F-15, în special noile variante F-15EX comandate recent, și avioanele F-16 rămase în serviciu, a căror pondere scade drastic de la nivelul actual de 45%.
Proiectul nu include în calculul celor 1.509 avioane si cele 500 de drone autonome din clasa Collaborative Combat Aircraft (CCA) pe care aviația americană vrea să le introducă în luptă până în 2032, conducerea militară americană considerând că sistemele fără pilot nu pot substitui încă avioanele de luptă cu echipaj uman în planificarea de bază.
Plan de 1.509 avioane pe hârtie, linii de producție la limită
![]()
Transpunerea acestor ambiții trecute pe hârtie în realitate depinde însă de finanțarea aprobată de Congresul SUA și de ritmul în care viitoarele avioane vor ieși de pe liniile de producție ale companiilor militare americane. Comandanții forțelor aeriene ale SUA au susținut în mod constant că ritmul minim de reînnoire necesar pentru a evita degradarea flotei este de 72 de avioane noi cumpărate în fiecare an.
În proiectul de buget pentru anul fiscal 2027, Pentagonul a solicitat fonduri pentru achiziția a doar 62 de aparate: 38 de avioane F-35A și 24 de avioane F-15EX. Chiar și această achiziție redusă are unele minusuri, deoarece 14 dintre cele 38 de aparate F-35 depind de alocarea a 2,34 miliarde de dolari printr-o lege specială de reconciliere bugetară.
În absența acestui vot politic, aviația americană va fi forțată fie să transfere bani de la alte programe de armament, fie să amâne achizițiile pentru anul 2028, adâncind deficitul de echipamente militare noi.
După 40 de ani, F-16 cedează primul loc modelului F-35
![]()
Pe lângă constrângerile financiare, planul se confruntă cu limita tehnică de exploatare a fuzelajelor existente. O mare parte a flotei de F-16 atinge finalul duratei de serviciu la mijlocul anilor 2030, iar forțele aeriene nu au decis încă dacă vor cumpăra o versiune nouă, denumită provizoriu F-16G, sau dacă vor redirecționa resursele financiare exclusiv către avioane de generația a V-a sau a VI-a.
Tensiunea dintre retragerea aparatelor vechi și livrarea celor noi este vizibilă deja în datele oficiale: deși legislația federală impune o limită minimă de 1.145 de avioane de luptă alocate misiunilor primare de luptă, reprezentanții forțelor aeriene au informat Congresul încă din primăvară că numărul real scăzuse la 1.098 de aparate.
![]()
Proiecția de 1.509 avioane pentru 2035 arată intenția armatei americane de a pregăti o flotă capabilă să opereze în spații aeriene puternic protejate de rachete antiaeriene, menținând în același timp o rezervă de avioane convenționale pentru misiuni secundare.
Realizarea acestei forțe depinde exclusiv de capacitatea companiilor Lockheed Martin și Boeing de a depăși problemele tehnice și de aprovizionare pentru a livra avioanele promise conform calendarului. Fără o creștere a producției de serie din fabrici, retragerea programată a avioanelor vechi va lăsa forțele aeriene cu o cotă ridicată de aeronave de ultimă generație pe hârtie, dar cu un număr total de avioane insuficient pentru cerințele de luptă stabilite de comandamentele regionale.