Efortul pakistanez survine, de asemenea, eforturilor conduse de SUA pentru a găsi o soluție diplomatică în Libia, țară divizată între cele două administrații rivale de la izbucnirea războiului civil în anii care au urmat revoltei susținute de NATO din 2011, care l-a răsturnat de la putere pe președintele Muammar Gaddafi.
Una dintre sursele pakistaneze a declarat că Statele Unite sunt „pe deplin conștiente” de eforturile Islamabadului în ceea ce privește Libia. Sursele au spus că aceste eforturi au primit, de asemenea, sprijin din partea Arabiei Saudite, care a semnat un acord comun de apărare cu Pakistanul anul trecut. Regatul a căutat de mult timp influență în Libia.
Sursele pakistaneze au indicat că eforturile au început la sfârșitul anului trecut și că ambele părți libiene au solicitat implicarea Pakistanului. Rămâne neclar în ce măsură Pakistanul își coordonează eforturile cu alți actori relevanți din regiune.
Analiștii consideră că orice plan de unificare a Libiei va trebui să echilibreze interesele extrem de divergente ale actorilor străini și să rezolve disputele privind pozițiile, regulile electorale și veniturile din petrol, probleme care au împiedicat încercările anterioare de a ajunge la o soluționare.
„Statele Unite au exercitat o presiune considerabilă în Libia”, a declarat Jalal Harchaoui, analist la Royal United Services Institute, un think tank britanic, „Dar formula pe care încearcă să o impună rămâne vagă și prost definită”.
Un rezumat al unui plan propus pentru unificarea Libiei, văzut de Reuters, prezintă o perioadă de 36 de luni pentru un acord de partajare a puterii sub un organism cunoscut sub numele de Guvernul de Acord Național și Consiliul Prezidențial.
Propunerea, despre care o sursă pakistaneză a indicat că este încă în dezbatere detaliată, stabilește o fază de tranziție în care Abdul Hamid Dbeibah, șeful Guvernului de Uniunea Națională, recunoscut la nivel internațional și cu sediul la Tripoli, va ocupa funcția de prim-ministru, iar Saddam Haftar, comandant adjunct al Armatei Naționale Libiene (LNA) cu sediul la Benghazi, va conduce Consiliul Prezidențial.
Sursa pakistaneză a declarat că Islamabadul va juca un „rol activ în asigurarea continuității și sustenabilității întregului aranjament”, menționând că se lucrează încă la detalii.
Luna trecută, șeful armatei pakistaneze, Asim Munir, s-a întâlnit cu Saddam Haftar la Rawalpindi, o întâlnire care a fost urmată câteva zile mai târziu de vizita lui Haftar la Washington, unde s-a întâlnit cu secretarul de stat Marco Rubio. Departamentul de Stat al SUA a declarat la acea vreme că Rubio a salutat eforturile liderilor libieni de a depăși diviziunile și a reafirmat sprijinul SUA pentru unitatea libiană.
Deși analiștii consideră Pakistanul un „jucător secundar” în Libia, unde Statele Unite, Turcia și Egiptul se luptă pentru influență de ani de zile, Islamabadul a menținut relații cu ambele părți, o calitate de care alți actori nu dispun.
Oficialii pakistanezi au încercat să consolideze legăturile de apărare cu Armata Națională Libiană, așa cum a relatat Reuters în decembrie, inclusiv prin potențiala vânzare de avioane de vânătoare JF-17 și avioane de antrenament Super Mushshak, în ciuda unui embargou ONU asupra armelor.
Un document nedivulgat anterior, văzut de Reuters, indică faptul că Guvernul de Acord Național din Tripoli a încercat recent să discute direct cu Pakistanul.
Surse pakistaneze familiarizate cu situația au declarat că și alte țări, precum Qatarul și Turcia, un susținător major al Guvernului de Acord Național, s-au numărat printre cei care au încurajat Pakistanul să participe la eforturile de mediere.
Însă Tarek Megerisi, directorul firmei de consultanță geopolitică Informi, a avertizat că nu există garanții că vreun acord semnat va fi implementat și va rezista, indicând în acest sens acordul încheiat anul trecut între liderii Rwandei și Republicii Democrate Congo, care s-a prăbușit în câteva luni.
Costurile ascunse ale păcii cu Iranul: De ce acordul dintre Washington și Teheran este o bombă strategică cu ceas
