Noua axă de tensiune în Orientul Mijlociu: De ce Israelul a început să trateze Turcia ca pe un inamic militar în Siria

fortele-de-aparare-ale-israelului-idf-02jpg_21668300
Photo source: IDF
Relatările presei ebraice cu privire la acțiunile Turciei indică faptul că unele evaluări israeliene nu mai consideră Ankara doar ca o țară care nu este de acord cu Tel Avivul în problema palestiniană, ci mai degrabă ca o putere regională care ar putea reprezenta o provocare directă pentru interesele israeliene, în special având în vedere influența tot mai mare a Turciei în Siria.

Pozițiile israeliene sugerează o încercare de a combina descurajarea și prevenirea expansiunii militare turcești cu menținerea deschisă a canalelor de comunicare pentru a evita escaladarea competiției într-o confruntare directă.  

Într-un interviu acordat i24NEWS acum câteva zile, Hay Eitan Cohen-Yenrogek, cercetător în afaceri turcești la Centrul Moshe Dayan de la Universitatea din Tel Aviv, a legat deteriorarea relațiilor dintre cele două țări de trei schimbări principale: slăbirea sistemului militar turcescl; incidentul Mavi Marmara și declinul ulterior al relațiilor; și schimbarea semnificativă de după 7 octombrie 2013 și căderea regimului lui Bashar al-Assad, care a plasat interesele turcești și israeliene pe o traiectorie mai competitivă în cadrul Siriei.

Yenrogek consideră că disputa turco-israeliană nu se mai limitează la problema palestiniană. El susține că, după 7 octombrie, Ankara a trecut de la o poziție pro-palestiniană la una mai susținătoare a Hamas, coincidând cu o escaladare a retoricii turcești critice la adresa Israelului.

În mass-media israeliană, această schimbare este văzută ca o tranziție de la dezacord politic la o luptă pentru influență și narațiune regională, mai ales având în vedere încercările Turciei de a-și consolida rolul în problema palestiniană și în aranjamentele postbelice din Gaza.

Însă factorul care exacerbează preocupările israeliene nu este legat doar de Gaza; este și prezența tot mai mare a Turciei în Siria.

După căderea regimului Assad, Turcia a reușit să-și extindă influența în vidul lăsat de Iran, conform evaluărilor israeliene. Între timp, Israelul a devenit din ce în ce mai sensibil la orice desfășurare militară turcească care ar putea afecta libertatea de acțiune a forțelor sale aeriene în Siria.

Această schimbare în gândirea israeliană a fost recunoscută oficial în ianuarie 2025, când un comitet condus de fostul consilier israelian pentru securitate națională, Yaakov Nagel, a recomandat tratarea Turciei ca pe un stat rival care ar putea deveni un inamic.

Cu toate acestea, este important să se facă distincția între evaluările și avertismentele israeliene și poziția juridică oficială. Începând cu septembrie 2026, un înalt oficial israelian a declarat că Israelul nu a desemnat oficial Turcia drept stat inamic, ci mai degrabă a considerat-o un adversar în sferele economice și juridice, menținând în același timp canale de dialog între cele două părți.

Aceasta înseamnă că Israelul încearcă, până acum, să gestioneze relația ca pe o rivalitate strategică extrem de tensionată, fără a permite ca aceasta să escaladeze într-o confruntare deschisă.

Mai mulți factori se împletesc în noua perspectivă israeliană asupra Turciei: dimensiunea sa geografică și militară, apartenența sa la NATO, influența sa crescândă în Siria, relația sa cu Hamas și capacitatea sa de a construi parteneriate regionale.

Turcia se consideră, de asemenea, o putere regională capabilă să joace un rol independent în afacerile din Orientul Mijlociu, ceea ce o pune în competiție cu Israelul pentru influență în mai multe arene, în special în Siria și Gaza.

În schimb, analiștii israelieni consideră că o confruntare directă nu este în interesul niciuneia dintre părți, deoarece ar putea deschide un nou front într-o regiune care suferă deja de multiple conflicte. Yinrogek a afirmat că fricțiunile militare dintre cele două țări ar putea aduce beneficii Iranului, care este, de asemenea, un rival tradițional al Turciei.

Astfel, relațiile turco-israeliene par să intre într-o fază radical diferită de cooperarea care a caracterizat o mare parte din ultimele două decenii. Competiția nu mai este doar despre poziția față de palestinieni, ci este acum legată de distribuția influenței militare și politice în Siria, rolul Hamas, aranjamentele din Gaza și viitorul echilibrelor regionale de putere.

Cadru militar în rezervă pasionat de aspecte militare, politice și economice din zonele arabă și balcanică. A activat în cadrul M.Ap.N timp de 32 de ani, până la trecerea în rezervă în 2017, perioadă în care a îndeplinit mai multe misiuni de luptă în teatrul de operații din Kosovo. În perioada 2004-2005, s-a specializat în limba arabă în cadrul Universității Naționale de Apărare, lucrând sub directa îndrumare a profesorului universitar Dumitru Chican, fost diplomat și emisar prezidenţial special pe lângă şefi de state şi guverne din majoritatea ţărilor arabe.
Alte știri de interes
x close