România și Polonia sunt principalii beneficiari ai mecanismului european de împrumut pentru înzestrarea forțelor armate, e vorba de SAFE (Security Action for Europe). Sunt însă câteva diferențe majore în ceea ce privește gradul de implicare al industriei de apărare de stat în aceste procese de achiziție de armament, diferențe care sunt reflectate și de decalajul uriaș între noi și polonezi, în ciuda faptului că am pornit de la același nivel.
În mecanismul european SAFE, România a accesat aproximativ 16 miliarde de euro, fiind a doua cea mai mare sumă accesată după polonezi cu aproximativ 44 de miliarde de euro.
În ciuda crizei politice din țară, săptămâna trecută Comisiile reunite de apărare ale Parlamentului au avizat favorabil lista celor 15 programe de înzestrare ale Ministerului Apărării Naționale.
Ultimele zile au fost dominate de acuze politice privind SAFE, venite din partea opoziției, care a preluat narative de tipul „România cumpărăr de pe raft” sau „colonialism”.
Politizarea SAFE a fost unul din subiectele emisiunii „Vocile care Contează” de la Euronews. Prezent în platou, Tudor Curtifan, redactorul șef al DefenseRomania a subliniat necesitatea SAFE în contextul subfinanțării cronice a forțelor armate, dar și carențele în gestionarea relației cu industria națională.
Foto: MApN
„Trebuie să plecăm de la ideea că SAFE e un mecanism esențial după ani de subfinanțare cronică a Armatei României. E într-adevăr un mecanism de împrumut în condiții avantajoase, dar nu e filantropie. Până aici e corect, dar de aici începe foarte multă propagandă politică din partea celor care se află azi în opoziție în România. Nu, SAFE nu ne „colonizează”. Dacă e să intrăm în discuții pe SAFE e pe componenta dacă puteam maximaliza mai bine anumite proiecte în ceea ce privește industria de apărare și localizarea”, a precizat acesta.
„Însă nu e nici corect ca PSD, până acum câteva zile parte a Guvernului, să vină să spună că nu știa nimic de SAFE. A existat un grup de lucru sub coordonarea cancelariei premierului din care făceau parte reprezentanți ai tuturor partidelor din Coaliție, erau ministerele de resort, MApN care a depus solicitările tehnice ale programelor și Ministerul Economiei care a venit cu detalii privind localizarea căci în subordinea acestui minister se află industria de apărare națională”, arată Tudor Curtifan.
Acesta e de părere că Forțele Navale rămân cea mai văduvită structură de forță și că nu împărtășește „optimismul MApN” cu privire la salvarea Șantierului Naval Mangalia, fie și printr-un pachet uriaș de aproape 1 miliard de euro pentru două OPV-uri și două vedete, în contextul în care la Mangalia abia a fost declarat falimentul ceea ce va constrânge mult negocierea cu Rheinmetall, activele urmând să fie scoase la licitație. În opinia sa, rezolvarea problemelor juridice, retehnologizarea și producerea navelor până în 2030 va fi extrem de greu de atins.
Din punctul meu de vedere dacă SAFE s-ar fi blocat am fi văzut promovări în interiorul serviciilor ruse responsabile cu România, în Serviciul 5 al FSB sau în SVR - Tudor Curtifan, redactor-șef DefenseRomania
Noi versus ei: România și Polonia, două drumuri diferite în industria de apărare. Cifrele care ne separă sunt colosale
Foto: MApN
În emisiune a fost abordată și comparația cu Polonia, un alt punct intens folosit ca o critică în ultimele zile în ceea ce privește înarmarea României și programul SAFE.
„Dacă există nemulțumiri în industria de apărare și aici am văzut nemulțumiri din partea unor companii mari internaționale, nemulțumiri unele chiar și publice, e că spun acestea că deși erau eligibile nu au primit solicitări privind ofertele lor, aceste RFI (Request for Information) din partea cancelariei. Dacă acest lucru s-a întâmplat ne-am îngrădit marja de negociere pentru a maximiza localizarea și a obține prețul mai bun. Nu mă refer la acuze din interiorul industriei naționale de apărare că și aici am văzut mult populism, industria națională de apărare e la pământ, acesta e adevărul. Nu mai poate fi revitalizată decât prin cooperare cu mari jucători europeni sau non-europeni din statele partenere, însă să utilizăm SAFE ca element politico-populist e incorect.
„Polonia a investit ani de zile în industria de apărare autohtonă și în programe de înarmare cu implicarea industriei locale. Nu ne putem compara cu Polonia, căci am văzut din nou că e la modă această critică. Dacă ne uităm pe cifrele de export, și vă citez din cifre oficiale, România și Polonia exportau armament amândouă în valoare de aproximativ 200 de milioane de euro. În 2024 România a exportat de aproximativ 270 milioane de euro armament, Polonia știți cu cât a încheiat anul? 3,2 miliarde de euro!
Asta spune totul despre industria de apărare a Poloniei, despre cât au investit și ce capacitate au ei de a livra. Există într-adevăr capacități în industria privată română de apărare, dar e o discrepanță mare între mediul privat și industria de stat. Să nu ne întindem mai mult decât ne permite plapuma”, a conchis Tudor Curtifan.
Ce au cumpărat polonezii „made in Poland” prin SAFE?
Foto: Ministerul Apărării din Polonia
În comparație cu noi, Polonia folosește în mare SAFE pentru a elibera resurse din bugetul național.
În ceea ce privește cele mai importante achiziții care implică direct producătorii autohtoni se numără platformele grele de luptă, precum vehiculele de luptă ale infanteriei Borsuk, transportoarele blindate de trupe Rosomak (inclusiv varianta de evacuare medicală) și noile transportoare ușoare de recunoaștere blindate Kleszcz. Componenta de artilerie este reprezentată prin modulele de foc Regina, dotate cu obuzierele autopropulsate de 155 mm Krab, și sistemele de mortiere Rak, toate fiind susținute de o producție internă accelerată de muniție de 155 mm.
În domeniul tehnologiilor avansate și al sistemelor fără pilot, industria poloneză livrează sisteme mini-UAV FlyEye și sistemul de recunoaștere și atac Gladius, alături de radarele multifuncționale de control al focului Sajna și radarele de tip ULTA și FOLLOW. Defesa antiaeriană este consolidată prin sistemele portabile Piorun și senzori optoelectronici moderni.
Segmentul de geniu și logistică include vehiculele de minare automată Baobab-K, sisteme de mine antitanc dirijate și încărcături de demolare controlată. Forțele navale beneficiază, de asemenea, de nave de producție poloneză, precum vânătoarele de mine din clasa Kormoran II, nava de salvare Ratownik și nava hidrografică Hydrograf.
Nu în ultimul rând, infanteria este dotată cu puști de asalt MSBS Grot, căști și protecție balistică fabricate local, în timp ce securitatea comunicațiilor este asigurată prin terminale satelitare, sisteme criptografice de ultimă generație și laboratoare mobile de securitate cibernetică, toate dezvoltate de specialiștii polonezi.
Citește și
Miza muniției NATO: Cum a pierdut România trenul parteneriatului cu Polonia în favoarea grupului CSG și a industriei din Cehia
