Anatomia noii rachete de croazieră rusești S-71K Kover: Integrarea bombelor clasice și a componentelor occidentale pe platforma Su-57

Informațiile, publicate pe portalul "War & Sanctions" sub forma unui model 3D interactiv și a unui nomenclator detaliat de componente, demonstrează o abordare tehnologică destul de aparte din partea ruşilor: adaptarea armamentului clasic existent – vechi bombe de aviaţie - la un sistem de propulsie susținut de o arhitectură electronică dependentă integral de importuri din occident.

Datele tehnice ale rachetei rusești S-71K publicate de ucraineni

Raportul GUR indică faptul că S-71K Kover, utilizată operațional pentru prima dată la sfârșitul anului 2025, nu utilizează un focos nou proiectat. Încărcătura sa de luptă constă dintr-o bombă de aviație de tip OFAB-250-270, cu o masă de 250 de kilograme, integrată direct în secțiunea frontală a rachetei.

Din punct de vedere constructiv, fuziunea unei bombe convenționale cu o platformă autopropulsată impune limitări privind centrul de greutate și stabilitatea longitudinală. Totuși, această soluție tehnică permite transformarea rapidă a arsenalului existent într-o armă ghidată, destinată distrugerii infrastructurii fixe, nodurilor logistice și centrelor de comandă.

Fuzelajul rachetei este realizat dintr-un material compozit multistrat pe bază de fibră de sticlă, ranforsat suplimentar, în timp ce elementele structurale interne sunt fabricate din aliaje de aluminiu. Această alegere de materiale vizează reducerea masei totale și simplificarea procesului de fabricație, fără a oferi însă garanții privind o amprentă radar redusă.

Rusia pregătește atacuri la 300 de kilometri distanță

Propulsia este asigurată de un motor turboreactor R500, produs de compania rusă Reynolds LLC (parte a UAC). Volumul de combustibil asigurat de rezervorul principal și de cele două rezervoare laterale conferă rachetei o rază de acțiune estimată la 300 de kilometri. Această capacitate de propulsie distinge clar S-71K de kiturile de ghidare UMPK, permițând aeronavei purtătoare, precum Su-57, să lanseze racheta din afara zonelor de acțiune ale sistemelor antiaeriene cu rază scurtă și medie.

Analiza GUR expune şi câteva vulnerabilităţi ale programului rusesc de dezvoltare a rachetelor: dependența absolută de componentele electronice străine. Arhitectura de ghidare și control a rachetei S-71K - care include un controler de zbor, un sistem de navigație inerțială bazat pe senzori simpli și o unitate de propulsie - este construită aproape exclusiv din piese de import.

Portalul ucrainean listează 40 de componente fabricate în Statele Unite, China, Elveția, Japonia, Germania, Taiwan și Irlanda, provenind de la producători precum Analog Devices, Infineon Technologies, Texas Instruments și STMicroelectronics.

Informațiile furnizate de Kiev indică, de asemenea, intenția Moscovei de a integra racheta S-71K pe vehiculul aerian de luptă fără pilot (UCAV) S-70 „Ohotnik”. O astfel de integrare ar marca o schimbare semnificativă, mutând arhitectura de atac de la avioane pilotate, către UAV-uri.

În acest scenariu, S-70 ar acționa ca un vector de lansare avansat, pătrunzând în zonele cu risc ridicat, în timp ce platforma Su-57 ar prelua rolul de coordonator și nod de senzori, operând de la o distanță sigură. Dezvoltarea rachetei S-71K Kover confirmă direcția actuală a industriei de apărare ruse: crearea unor sisteme de lovire adaptabile și modulare, menite să satureze apărarea aeriană a Ucrainei și să reducă expunerea aparatelor de zbor pilotate, bazându-se însă masiv pe rețelele de aprovizionare tehnologică de pe piața civilă internațională.