Tehnologia militară ucraineană atrage tot mai mult capital american: Tranzacție de 224 de milioane de dolari între Swarmer și Ratel Robotics
11 Septembrie 2026
Compania de stat Polska Grupa Zbrojeniowa (PGZ) și firma ICEYE au semnat, în cadrul târgului internațional MSPO 2026, o scrisoare de intenție pentru dezvoltarea sistemului polonez de comunicații satelitare militare MILSATCOM, conceput ca o eventuală alternativă la rețeaua americană Starlink, potrivit unui anunț al PGZ.
Cooperarea are ca scop extinderea bazei umane și industriale din Polonia, astfel încât țara să poată dezvolta, întreține și extinde independent sisteme avansate de comunicații prin satelit, valorificând potențialul companiei ICEYE și al firmelor din grupul PGZ. Semnarea documentului a avut loc pe 11 septembrie 2026.
Prim-ministrul polonez Donald Tusk a avertizat, în același context, că dezvoltarea unui "analog polonez al Starlink" ar putea dura mai mulți ani, dar a subliniat miza strategică a proiectului.
"Acesta este un vis, aceasta este o provocare, dar nu este o fantezie imposibilă. Ne-am spus că rezultatul procesului care începe astăzi poate fi și va fi Starlink-ul polonez. Polonia poate deveni un exemplu și unul dintre statele fruntașe pentru întreaga Europă în construirea autonomiei și a suveranității adevărate. Permiteți-mi să fiu sincer: securitatea Poloniei și a Europei nu poate depinde de capriciul unei singure persoane. Și fără propriile comunicații prin satelit, este imposibil să vorbim despre securitate deplină", a declarat șeful guvernului de la Varșovia.
Planurile preliminare ale cooperării vizează crearea unui segment spațial cu arhitectură distribuită, a unei infrastructuri terestre și a unor capacități de producție în Polonia, ținând cont de cerințele Forțelor Armate ale Republicii Polone. Implementarea programului este planificată pentru perioada 2026-2030, termen până la care sistemul ar urma să atingă capacitatea operațională deplină.
În cadrul parteneriatului, ICEYE va fi responsabilă de dezvoltarea arhitecturii sistemului satelitar, de proiectarea și fabricarea platformelor spațiale, precum și de gestionarea sateliților. PGZ va organiza, la rândul său, baza națională a programului, prin identificarea companiilor din grup care vor asigura capacitățile de producție, cunoștințele și infrastructura tehnică necesare, precum și a competențelor care urmează să fie dezvoltate în Polonia în acest scop.
Ca prim pas concret, cei doi parteneri intenționează să creeze un grup de lucru comun, care va elabora conceptul tehnic și financiar al proiectului și va deschide un dialog cu Ministerul polonez al Apărării Naționale.
Uniunea Europeană vrea mai degrabă un sistem unic, comun
Starlink
Cu puțin timp înaintea semnării acordului, comisarul european pentru Apărare și Spațiu, Andrius Kubilius, a cerut statelor Uniunii Europene să nu își disperseze eforturile în cadrul programului European Space Shield între proiecte naționale separate. Oficialul european a subliniat importanța autonomiei spațiale europene, inclusiv dezvoltarea unor capacități proprii de lansare și a sistemului satelitar securizat IRIS², al cărui scop este să asigure Uniunii Europene comunicații sigure, reziliente și independente, fără dependență de operatori privați sau non-europeni.
Ce nu a spus comisarul, este că IRIS² e gândit ca infrastructură strategică, pentru guverne, servicii de urgență și, într-o măsură mai mică, apărare, cu accent pe conectivitate securizată la nivel de stat. Sunt, de fapt, două tipuri diferite de capabilități, una strategică și comună, alta operațională și națională, care ar trebui, în teorie, să se completeze, nu să se substituie.
România, ca și în cazul altor proiecte strategice, este lipsită de voință politică și de capacitate administrativă
România nu are un satelit militar propriu și, prin urmare, nici un sistem național precum cel pe care Polonia tocmai l-a anunțat. Armata Română folosește exclusiv capacități satelitare închiriate.
Concret, MApN participă, alături de Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS), la proiectul EU SatCom Market. STS a precizat că ultimul contract de comunicații satelitare pe care l-a semnat are o valoare de peste 560 de mii de euro. Pe termen mai lung, între 2009 și 2018, Ministerul Apărării Naționale a cheltuit aproximativ 7,5 milioane de euro pentru închirierea și asigurarea serviciilor de comunicații satelitare.
Ideea unui satelit militar propriu circulă de mult timp. Deloc întâmplător, armata intenționează să cumpere un satelit militar încă de la primele misiuni din Afganistan, din 2002, dar proiectul a rămas mereu în fază incipientă.
În 2023, MApN estima că achiziția satelitului militar va fi demarată cel târziu în 2024. La începutul acestui an, însă, programul se afla încă în faza de fundamentare, fără ca acordul Parlamentului, etapă esențială și obligatorie înaintea achiziției unui program militar de peste 100 de milioane de euro, să fi fost identificat. Costul total al proiectului este evaluat la peste 400 de milioane de euro.
Cea mai recentă informație, de la finalul lunii august 2026, arată că achiziția unui satelit revine în discuție, cu o posibilă achiziție a sistemului planificată pentru anul viitor sau în 2028, deci proiectul rămâne, practic, tot la stadiu de intenție.
Așadar, spre deosebire de Polonia, care abia acum pornește oficial un program MILSATCOM dar și-a stabilit deja partenerii industriali și un termen clar de finalizare (2030), România se află încă înaintea acestei etape, la nivelul de fundamentare a unui program pe care îl discută de peste două decenii.
