Raportul tehnic redactat de comandantul brigăzii, colonelul Michael Ziegelhofer, împreună cu șase ofițeri de stat major și publicat în revista oficială Military Review, analizează direct problema utilității tancului greu de luptă pe un front dominat azi de drone mici și ieftine, unde blindatele care cântăresc zeci de tone pot fi detectate și distruse înainte de a executa vreo tragere directă.
Lecția primită de armata SUA de la operatorii ucraineni de drone
![]()
Pe durata celor zece zile de instrucție, militarii ucraineni au inițiat contactul prin intermediul dronelor de peste 750 de ori, folosind dispozitivele de mici dimensiuni atât pentru lovituri directe, cât și pentru corectarea focului sistemelor de artilerie. Echipajele americane de pe tancurile M1A2 Abrams au intrat în poligon sub supravegherea directă a dronelor care zburau deasupra porților de acces, fiind atacate constant din aer.
Sistemele mobile de război electronic ale brigăzii, calibrate să creeze perimetre de bruiaj radio cu o lățime de doi kilometri, s-au dovedit rigide în teren accidentat: echipamentele trebuiau instalate în poziții fixe și mutate succesiv pe măsură ce coloana înainta, lăsând tancurile complet neprotejate în timpul deplasării. În plus, apariția dronelor ghidate prin cablu de fibră optică a anulat complet efectul bruiajului de frecvență radio, comenzile fizice prin fir fiind imposibil de întrerupt electronic.
![]()
Vulnerabilitatea blindatelor a impus decizii operaționale care au redus capacitatea de luptă a unități americane. Pentru a scădea probabilitatea de a fi reperați de senzorii pasivi inamici, tanchiștii au fost nevoiți să oprească terminalele automate de navigație tactică Blue Force Tracker, să reducă la minimum transmisiunile radio și chiar să deconecteze legăturile de date cu sateliții militari Starshield.
Această reducere a amprentei electromagnetice a asigurat supraviețuirea vehiculelor, dar a complicat lanțul logistic, deoarece operațiunile de reaprovizionare cu muniție și combustibil au durat de două ori mai mult decât în mod normal, coloanele de transport fiind vânate fără întrerupere de operatorii fără pilot de îndată ce încercau să ajungă la unitățile din linia întâi.
Forțele americane au reușit să scadă procentul pierderilor cauzate de drone sub 30% abia din a patra zi a exercițiului, însă această rezistență nu se datorează blindajului gros al tancului sau rachetelor defensive utilizate, ci dispersării masive a trupelor, mascării riguroase în teren împădurit și renunțării la rutele de deplasare previzibile.
Concluziile exercițiului Combined Resolve
Ofițerii americani au calculat că 60% din succesul apărării contra dronelor a depins de deprinderile elementare de adăpostire și manevră rapidă ale soldaților, și nu de tehnologiile de ultimă generație instalate pe blindatele Armatei SUA.
În paralel, brigada americană a renunțat la gestionarea centralizată a focului și a copiat metodele ucrainene de operare - a introdus în luptă un batalion experimental cu peste 700 de drone proprii, a folosit aparate releu pentru a extinde raza de acțiune până la 40 de kilometri și a dat libertate echipelor mici să vâneze stațiile terestre de comandă inamice fără a mai aștepta aprobări de pe linia de comanda.
Concluziile formulate de comandanții americani, după exercițiul din baza Hohenfels, demonstrează că tancul clasic nu mai poate funcționa pe câmpul de luptă ca element decisiv de străpungere pe linia frontului. Fără sisteme de protecție activă capabile să respingă proiectile și drone în mișcare pe fiecare vehicul în parte și fără integrarea deplină a unor subunități proprii de cercetare și lovire fără pilot la nivel de pluton, blindatele devin doar ținte mari și costisitoare.
Exercițiul din Bavaria a demonstrat că blindajul clasic din oțel și compozit și-a pierdut rolul de scut de protecție, utilitatea tancului depinzând în prezent exclusiv de capacitatea trupelor terestre de a contracara rețelele de operatori de drone înainte ca blindatele să fie reperate în mișcare.