Camuflajul care se mișcă odată cu tancul: Invenția americană menită să păcălească sateliții și dronele pe front

Pentru a soluționa această vulnerabilitate, startup-ul american Vigil Autonomy, specializat în dezvoltarea de sisteme autonome și soluții anti-dronă, a prezentat ca soluție pentru Armata SUA platforma Air Cover - un sistem de camuflare zburător, autonom, care poate menține ascunse vehiculele militare chiar și când acestea se află în mișcare, fără intervenție umană.

Dispozitivul seamănă cu o bucată de prelată, suspendată la colțuri de patru drone care lucrează sincronizat si sunt ghidate de algoritmi AI capabili să urmărească și să se planeze exact deasupra vehiculului sau echipei de soldați aflați în deplasare. 

Sistemul este proiectat să zboare la altitudini de sub 10 metri, oferind un fel de ,,acoperiș digital’’ adaptabil pe trei niveluri: individual, de unitate sau de vehicul.

Promisiunea producătorului vizează reducerea amprentei termice și a detecției prin radare cu apertură sintetică (SAR), cele două modalități principale prin care sateliții și dronele trec de camuflajele vizuale clasice. Compania susține că „prelata zburătoare” are o autonomie de zbor de 120 de minute, la capătul cărora sistemul se poate repoziționa fără proceduri de demontare manuală.

„Pătura zburătoare” anti-dronă

Care orice inovație militară ridică însă și o serie de semne de întrebare privind utilitatea tactică reală în condiții grele de luptă. ,,Pătura zburătoare’’ funcționează perfect doar dacă senzorii inamici privesc direct din plan vertical - unghiul tipic al sateliților. În fața unei drone care monitorizează câmpul dintr-un unghi lateral, „pătura zburătoare” este inutilă, iar vehiculul protejat devine vizibil în infraroșu.

Totodată, utilizarea senzorilor SAR este specifică cartografierii și analizelor strategice, nu neapărat identificării dinamice a trupelor pe linia frontului de către dronele tactice. 

În plus, pragul maxim de două ore de zbor restrânge operabilitatea la misiuni scurte sau perioade limitate de deplasare, după care militarii trebuie să transporte ei dronele care susțin această „pătură zburătoare”.

Dincolo de spectacolul vizual al conceptului propus de compania fondată de Matt Goodman, nu există deocamdată nicio altă testare independentă a specificațiilor tehnice. Producătorul nu a oferit public imagini din timpul unor teste care să confirme comportamentul sistemului în condiții de vânt puternic, capacitatea de încărcare, fiabilitatea comunicațiilor între unitățile zburătoare sau gradul real de blocare a senzorilor termici inamici. 

Conceptul Air Cover rămâne, pentru moment, un design teoretic îndrăzneț. Fără date operaționale demonstrate în poligon, cea mai sigură și mai eficientă metodă de ascundere pe câmpul de luptă rămâne încă aplicarea directă a materialelor cu amprentă termică redusă peste vehicule, metodă care exclude nevoia de a recupera de pe front a dronelor descarcate care susțin această prelata zubratoare.