Refuzul lui Volodimir Zelenski de a ceda în fața presiunilor pentru un compromis teritorial rapid marchează o nouă etapă a rezistenței ucrainene, de data aceasta pe frontul diplomatic al marilor puteri. Într-o analiză detaliată a poziției sale actuale, liderul de la Kiev a transmis un mesaj fără echivoc administrației de la Washington și partenerilor europeni: Ucraina nu va accepta nicio variantă de încetare a focului care nu include garanții de securitate scrise, obligatorii din punct de vedere juridic.
Pentru Zelenski, un tratat de pace prost negociat în primăvara anului 2026 nu reprezintă sfârșitul conflictului, ci o invitație directă adresată Federației Ruse de a se regrupa și de a lansa o agresiune și mai violentă în anii următori.
Garanțiile de securitate: Condiția non-negociabilă pentru un armistițiu
![]()
Strategia lui Donald Trump de a forța o soluție rapidă pentru a-și securiza un succes politic major înainte de alegerile parțiale americane din noiembrie 2026 se lovește de pragmatismul ucrainenilor. Zelenski înțelege că pentru Casa Albă închiderea dosarului ucrainean reprezintă un dividend electoral, însă pentru Ucraina miza este pur existențială. În interviul acordat publicației The Atlantic, președintele ucrainean a subliniat că preferă absența oricărui acord în locul unui document care ar submina suveranitatea națională sau ar lăsa țara într-o stare de vulnerabilitate permanentă. Ucraina a susținut anumite propuneri americane tocmai pentru a demonstra bună-credință în negocieri, însă această deschidere nu trebuie confundată cu o disponibilitate de a capitula sub masca unui armistițiu.
Deficiența majoră a actualului cadru de negociere rămâne ambiguitatea angajamentelor occidentale. Kievul cere ca orice încetare a focului să fie dublată de un mecanism de protecție militară imediată din partea Statelor Unite și a Europei, similar Articolului 5 al NATO.
Fără aceste clauze scrise explicit, o simplă încetare a focului ar transforma Ucraina într-o zonă gri, expusă capriciilor Moscovei. Zelenski a calificat răspunsurile de până acum ale Washingtonului drept „prea vagi”, indicând faptul că Ucraina nu va semna un document bazat pe promisiuni verbale care pot fi revocate la prima schimbare de regim politic în capitalele occidentale.
Realismul militar: De ce Ucraina refuză eticheta de perdant
![]()
În ciuda duratei de patru ani a invaziei ruse, evaluarea strategică a Kievului este una de încredere în capacitățile proprii de rezistență. Afirmația lui Zelenski, conform căreia „Ucraina nu pierde”, nu este o retorică de consum pentru publicu intern, ci o poziție de forță la masa tratativelor.
Capacitatea forțelor ucrainene de a lovi obiective strategice în adâncimea teritoriului rus și de a menține linia frontului în zone critice oferă președintelui pârghia necesară pentru a respinge ultimatumurile. Un lider care conduce o armată ce și-a demonstrat reziliența nu poate fi forțat să accepte o pace dezonorantă, iar încercările de a exercita presiuni externe se lovesc de caracterul refractar al lui Zelenski, cunoscut pentru rezistența sa la dictatul aliaților.
Un acord de pace nefavorabil ar fi o eroare istorică mai gravă decât continuarea luptei, deoarece ar legitima agresiunea și ar demonta ordinea de securitate europeană prin acceptarea sferelor de influență rusești.
Zvonurile privind anunțarea unor alegeri prezidențiale sau a unui referendum pe 24 februarie sunt infirmate de realitățile logistice și de securitate. Deși Zelenski a declarat că nu dorește să se agațe de putere și este pregătit pentru un scrutin, el a condiționat procesul democratic de obținerea unor garanții de securitate reale și de o încetare efectivă a ostilităților.
Organizarea unui vot legitim în timp ce populația este strămutată și sub amenințarea constantă a atacurilor aeriene rusești este imposibilă. Prin urmare, menținerea legii marțiale nu este un instrument de control politic, ci o necesitate administrativă într-un stat care refuză să își tranzacționeze integritatea pentru o stabilitate aparentă și fragilă.