Bătălia pentru cine vinde vehicule de luptă României: Compania Hanwha pune pe masă o ofertă cu fabrici, tehnologie şi producţie de 80% în ţara noastră

Într-un interviu acordat publicaţiei Defence Industry Europe, reprezentanţii companiei Hanwha au aruncat mănușa: promit o localizare a producției de 80% în România pentru Vehiculul de Luptă ale Infanteriei (IFV) Redback. Nu 65%, cât cere legislaţia UE prin programul SAFE, ci 80%.

Diferența dintre „Made in Romania” și „Asamblat în România”

Aici apare contrastul cu rivalii de la Rheinmetall. Nemții au deja o fabrică în Ungaria vecină, la Zalaegerszeg. Din punct de vedere logistic și financiar, pentru compania Rheinmetall are sens să producă componentele complexe acolo sau în Germania și să trimită în România doar carcasele pentru asamblare finală. Este un model de business eficient pentru ei, dar care oferă României o relevanță industrială mai degrabă simbolică decât strategică.

Compania Hanwha, în schimb, neavând o bază industrială în Europa de Est, este obligată să construiască una de la zero. Și a ales Dâmbovița. Coreenii nu propun doar o linie de asamblare unde se strâng șuruburi, ci transferul tehnologiei de fabricație pentru șasiuri, turele și sisteme hidraulice. Asta înseamnă sudori noi, ingineri și mecanici români care învață să construiască un blindat de la prima foaie de oțel până la testele finale.

Peter Bae, șeful Hanwha România, o spune direct în interviul acordat Defence Industry Europe: „Vrem ca munca să fie făcută de mâini românești, în fabrici românești”. Nu e filantropie, e strategie! Coreenii au nevoie de un hub în Europa pentru a-și susține exporturile, iar România pare că le oferă terenul perfect.

Dincolo de jocurile de culise, propunerea sud-coreeană se distinge printr-un pragmatism logistic ce simplifică dramatic lanțul de aprovizionare și mentenanță al armatei. România cumpără deja obuzierele K9 „Thunder” de la sud-coreeni. Vehiculul Redback împarte același motor și aceeași transmisie cu K9.

Pentru o armată care s-a chinuit decenii la rând cu o logistică veche, având echipamente sovietice și occidentale amestecate, ideea de a avea același motor pe mașina de luptă a infanteriei și pe obuzier este aur curat. Înseamnă stocuri comune de piese, mecanici care știu să repare ambele vehicule și costuri de întreținere mult mai mici pe termen lung.

În plus, turela Redback este derivată dintr-un model proiectat de compania Elbit, deja folosit pe transportoarele Piranha 5 ale Forţelor Terestre Romane. Astfel, militarii nu vor trebui să învețe totul de la zero. Rivalul german IFV-ul Lynx, cu tunul său de 35mm, ar aduce o nouă logistică, și noi tipuri de muniție.

Bani europeni, dar strategie națională?

România va folosi probabil fonduri europene (SAFE) pentru această achiziție. Există o presiune imensă de la Bruxelles și Berlin de a „cumpăra european”. Dar banii trebuie dați înapoi, iar securitatea este națională.

Hanwha oferă României șansa de a deveni un producător, nu doar un client. Promisiunea de a livra întreaga flotă până în 2030 este un alt punct forte, într-o vreme în care fabricile europene au liste de așteptare de ani de zile.

Decizia finală va fi un test de maturitate strategică pentru București. Alegerea se reduce la o ecuație complicată: prioritatea este solidaritatea politică în cadrul UE sau securizarea unei capacități industriale autonome? Într-un climat de securitate volatil, garanția unor linii de producție interne ar putea cântări mai greu decât orice apartenență la un club select al industriei europene.