Mulți ar spune că această calmare rapidă a pornirilor războinice de ambele părți se datorează faptului că, fiind vorba de două puteri nucleare, riscul asumat ar fi fost mult prea mare raportat la cauza reală a disensiunilor.
Componenta nucleară este de departe un aspect ce nu poate fi vreodată neglijat, însă este unanim percepută ca soluție de descurajare, la care nu se apelează decât în situațiile extrem de grave. Până la aceasta, toate soluțiile de tranșare a unui conflict se caută în zona convențională.
Ceea ce a determinat repunerea săbiilor în teacă este foarte probabil legat de rezultatele surprinzătoare ale loviturilor aeriene reciproce pe care cei doi adversari și le-au aplicat.
Cea mai intensă bătălie aeriană
Deși de scurtă durată, confruntarea a fost cea mai intensă bătălie aeriană dintre India și Pakistan de la războiul din 1971 încoace și cea mai intensă bătălie aeriană din lume cel puțin de la Operația Mole Cricket 19 (1982) a Israelului din Liban.
Aceasta ar putea fi numită și prima bătălie aeriană din istorie în care atât de multe avioane de vânătoare au fost în aer fără a se angaja în lupte aeriene directe (dogfight), toate atacurile aeriene fiind lansate de la distanțe mai mari decât raza vizibilității directe.
Numărul mare de avioane de vânătoare implicate, posibil peste 120; cea mai recentă tehnologie în materie de avioane de luptă cu aeronave de generația 4 și 4.5 de ambele părți; utilizarea rachetelor aer-aer cu rază lungă de acțiune de ultimă generație, PL-15 de partea pakistaneză și Meteor de partea indiană; utilizarea celor mai noi sisteme de apărare antiaeriană, HQ-9 și S-400; utilizarea războiului electronic împreună cu utilizarea lanțurilor de lovire integrate - toate acestea diferențiază duelul aerian din 6-7 mai dintre India și Pakistan de toate bătăliile aeriene anterioare.
A fost prima dată când o combinație unică de MiG-29 și Su-30 rusești cu Mirage-2000 și Rafale franceze s-a confruntat cu cele mai recente avioane de vânătoare chinezești, cum ar fi JF-17 și J-10C, și posibil și cu F-16 americane.
De asemenea, a fost prima dată când avioanele de vânătoare chinezești au fost în luptă împotriva unor platforme occidentale de ultimă generație. De partea indiană, deși avioanele MiG-29, Su-30 și chiar Mirage-2000 au participat la numeroase acțiuni în războiul dintre Rusia și Ucraina, în multe privințe acesta a fost primul test real de luptă al avioanelor Rafale.
Pierderi mari și neașteptate de ambele părți
O serie de relatări recente din mass-media au arătat clar că pierderile, de ambele părți, au fost mult mai mari decât cele raportate anterior. Informațiile adunate de la mai multe surse înalte și foști oficiali ai apărării, arată că pierderile însumate de avioane de vânătoare de ambele părți ar putea ajunge la 8-10 aeronave.
Pakistanul a susținut că a doborât cinci avioane de vânătoare indiene, inclusiv trei Rafale, un Su-30 MKI și un MiG-29, în noaptea de 6 mai. Cu toate acestea, până acum, Pakistanul nu a furnizat nicio dovadă credibilă și este puțin probabil să o poată face, deoarece toate avioanele doborâte (dacă există) s-au prăbușit de partea indiană.
Pe de altă parte, oficiali militari pakistanezi ar fi recunoscut că armata pakistaneză a pierdut un sistem aerian de avertizare timpurie (AWACS) SAAB-2000 în timpul „Operației Sindoor” a Indiei, în noaptea de 9 spre 10 mai, din cauza unui atac cu rachete BrahMos.
De asemenea, cele mai recente informații din mass-media pakistaneză lasă de înțeles că India ar fi afectat încă cel puțin un sistem aerian de avertizare timpurie SAAB-2000 și un sistem de apărare antiaeriană S-400 din interiorul Pakistanului, în timp ce surse media indiene susțin că pagubele produse ar fi mult mai mari, incluzând un avion de transport mediu C-130J, un JF-17 și două avioane de vânătoare F-16, lovite atât la sol, cât și în aer. Astfel, indienii sunt încrezători că Pakistanul a pierdut 5-6 avioane militare, dintre care două AWACS-uri.
Deși sunt doar estimări și informații neconfirmate, foarte probabil pierderile suferite de ambele părți sunt mari. Potențiala pierdere a avioanelor Rafale a zdruncinat probabil din temelii concepția de luptă aeriană bazată pe această aeronavă, a Forțelor Aeriene Indiene, iar pierderea valoroaselor aeronave AWACS de către Pakistan va slăbi semnificativ capacitatea de cercetare aeriană a Forțelor Aeriene Pakistaneze.
Cele doi adversari și-au arătat în același timp puterea și vulnerabilitățile, iar acestea din urmă i-au convins, cel mai probabil, că un armistițiu și calea diplomației sunt cele mai bune opțiuni de ambele părți. Este un exemplu care reconfirmă lecția potrivit căreia orice slăbiciune încurajează creșterea agresiunii, în timp ce o reacție fermă, centrată pe punctele slabe ale adversarului, este de multe ori calea spre revenirea la dialog.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
