Deși secretarul de stat Marco Rubio și șeful Pentagonului, Pete Hegseth, au susținut public necesitatea deblocării tranzitului pentru cele peste 1.500 de nave blocate în zonă, ordinul executiv oprește operațiunile active pentru a permite finalizarea unui acord politic cu Iranul, mediat de Pakistan.
Suspendarea acestei misiuni, care mobiliza 15.000 de militari și peste 100 de aeronave, lasă securitatea maritimă într-o stare de incertitudine majoră. Până în prezent, doar două nave sub pavilion american au reușit să tranziteze ruta securizată, în timp ce restul flotei comerciale, care insumează 23.000 de marinari, rămâne blocată în interiorul Golfului.
Presiunea economică internă din Statele Unite a dus la suspendarea „Project Freedom”?
Hegseth și generalul Dan Caine au precizat că atacurile iraniene cu drone și rachete asupra navelor comerciale continuă, însă acestea sunt evaluate ca fiind sub pragul de reluare a operațiunilor de luptă majore. Această interpretare tehnică permite Casei Albe să evite termenul legal de 60 de zile impus de ,,War Powers Resolution’’, care ar fi obligat administrația să ceară autorizarea formală a Congresului pentru continuarea războiului.
Motivul real al acestei retrageri tactice este presiunea economică internă din Statele Unite, unde prețul benzinei a depășit pragul de 4,50 dolari pe galon, generând costuri politice majore înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului.
Washingtonul urmărește prin această pauză să obțină o concesie rapidă din partea Teheranului privind programul nuclear și redeschiderea permanentă a strâmtorii, fără a ridica însă blocada navală asupra porturilor iraniene. Iranul condiționează orice negociere de eliminarea acestui asediu economic, considerând situația actuală drept o presiune inacceptabilă asupra resurselor sale financiare.
Obiectivul final al Statelor Unite nu este doar reluarea traficului maritim, ci forțarea Iranului să accepte un regim de monitorizare nucleară mult mai restrictiv decât cel anterior. În timp ce oficialii de la Pentagon insistă că încetarea focului este încă în vigoare, realitatea din teren indică o confruntare de uzură.
Companiile mari de transport maritim, precum Hapag-Lloyd, au anunțat deja că nu vor risca tranzitul prin Strâmtoarea Hormuz fără escorte militare constante, ceea ce înseamnă că pauza anunțată de Trump menține paralizia aprovizionării globale cu energie și îngrășăminte. Această stagnare forțată este utilizată de Washington ca pârghie în negocieri, miza fiind obținerea unui acord definitiv care să neutralizeze capacitățile ofensive ale Iranului în regiune.