„No Funds for NATO Invasion Act”: Proiectul de lege care interzice Administrației Trump să invadeze Groenlanda sau alți aliați

Faptul că în anul 2026 oficiali politici americani se văd nevoiți să redacteze un document care să interzică în mod explicit utilizarea fondurilor federale ale SUA pentru o invazie a teritoriului unui stat membru NATO reprezintă, în sine, cea mai elocventă dovadă a degradării discursului de securitate internațională.

Ceea ce ar fi trebuit să fie un scenariu de ficțiune politică de prost gust a devenit acum o prioritate legislativă pentru un grup bipartizan de 23 de congresmeni, conduși de republicanul Don Bacon și democratul Bill Keating.

Inițiativa legislativă nu lasă loc de interpretări, vizând blocarea oricărui dolar din bugetul federal pentru operațiuni militare îndreptate împotriva aliaților protejați de Articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic. Mai mult, textul legii interzice explicit oricărui oficial sau angajat guvernamental să întreprindă acțiuni menite să execute o astfel de invazie, creând o barieră juridică în fața unor eventuale decizii unilaterale ale Casei Albe. 

Republicanii moderați și democrații din comisiile de politică externă încearcă astfel să trimită un semnal de stabilitate într-un moment în care retorica administrației Trump privind achiziționarea Groenlandei a încetat să mai fie considerată o simplă excentricitate diplomatică. Această decizie preventivă arată că, la Washington, încrederea în mecanismele tradiționale de reținere a puterii executive s-a erodat suficient de mult încât să fie necesară o interdicție bugetară directă.

 
Groenlanda și fractura transatlantică

Contextul acestui demers este strâns legat de ambițiile declarate ale președintelui Donald Trump asupra Groenlandei, teritoriu autonom al Danemarcei, pe care liderul american îl descrie ca pe un activ strategic indispensabil în fața prezenței rusești și chineze în Arctica.

În timp ce președintele vede în insulă o oportunitate imobiliară și militară de secol XXI, liderii europeni au reacționat cu o vehemență rară, reafirmând suveranitatea daneză prin declarații comune fără precedent. 

Situația a escaladat până în punctul în care Londra și Berlinul discută deschis despre desfășurarea unor contingente militare europene în Groenlanda pentru a proteja integritatea teritorială a insulei. Este o ironie istorică ca aliații europeni să planifice mobilizarea trupelor nu pentru a respinge o agresiune de la Răsărit, ci pentru a se asigura că cel mai important partener din cadrul NATO nu trece de la retorică provocatoare la fapte.

Pragul critic al securității globale

Degradarea preocupărilor de securitate la acest nivel subliniază o criză de identitate a ordinii mondiale actuale. Când discuția despre invadarea unui aliat devine subiect de legislație preventivă, fundamentul pe care a fost construită pacea în ultimele opt decenii este pus sub semnul întrebării.

Congresmanul Don Bacon, aflat la finalul carierei sale politice, a subliniat că NATO este temelia prosperității economice și a siguranței comune, avertizând că Statele Unite trebuie să înceteze discursul inflamator și să se concentreze pe amenințările reale. 

Cu alte cuvinte, însăși necesitatea acestui proiect de lege indică faptul că „amenințarea” nu mai este percepută doar din exteriorul alianței, ci și din interiorul mecanismului decizional de la Washington. Securitatea internațională nu mai este acum doar despre rachete, avione și drone, ci despre supraviețuirea unor norme de bază care, până de curând, erau considerate de neatins.