Mobilizarea ,,Îngerilor Arctici'': Mesaj de forță către aliați sau pregătiri pentru o criză internă? Ce urmărește Administrația Trump prin activarea Diviziei 11 Aeropurtate

Pentagonul a declanșat o undă de șoc în rândul aliaților NATO după ce a plasat aproximativ 1.500 de soldați de elită din Divizia 11 Aeropurtată, faimoșii „Îngeri Arctici”, în stare de alertă maximă pentru o posibilă desfășurare pe teritoriul american.

Deși motivul oficial invocat de Casa Albă este necesitatea de a restabili ordinea în Minnesota, unde moartea activistei Renee Good a declanșat proteste violente împotriva agenților ICE, alegerea specifică a acestei unități ridică suspiciuni majore în rândul comunității de informații.

De ce mobilizarea „Îngerilor Arctici” în Minnesota pare mai degrabă o repetiție pentru invazia Groenlandei?

Într-un moment în care Donald Trump a declarat că „lumea nu este în siguranță fără controlul total al SUA asupra Groenlandei”, trimiterea unor specialiști în războiul arctic pentru a gestiona revolte urbane în Midwest pare mai degrabă o manevră de dezinformare menită să mascheze o forță de intimidare îndreptată spre nord.

Paradoxul logistic este greu de ignorat chiar și pentru observatorii mai puțin avizați, deoarece misiunile de securitate internă sunt gestionate în mod tradițional de Garda Națională a SUA, nu de unități de asalt antrenate pentru condiții de frig extrem.

Malcolm Nance, fost ofițer de informații al US Navy, a avertizat public că activarea „Îngerilor Arctici” este un indicator fără echivoc al unei posibile incursiuni în Groenlanda, catalogând justificarea legată de Minnesota drept o tentativă de „decepție grosolană”. 

Această mobilizare vine pe fondul unei retorici tot mai agresive a președintelui Trump, care a refuzat să excludă utilizarea forței militare pentru a anexa insula bogată în resurse și a condiționat ridicarea tarifelor comerciale de 25% impuse Danemarcei și altor șapte națiuni europene de acceptarea unui „târguieli” pentru acest teritoriu autonom.

Reacția la Copenhaga a fost una de mobilizare defensivă fără precedent, Danemarca trimițând deja peste o sută de soldați de elită sub comanda șefului armatei, Peter Boysen, pentru a proteja infrastructura critică din Groenlanda în cadrul exercițiului „Arctic Endurance”.

Tensiunile au atins un punct critic după ce Trump i-a trimis un mesaj text premierului norvegian Jonas Gahr Store, legând frustrarea sa față de neprimirea Premiului Nobel pentru Pace de dreptul său de a urmări interesele strategice ale SUA, inclusiv prin controlul absolut asupra Groenlandei. 

Există un scenariu în care „Îngerii Arctici” ar putea debarca în Groenlanda sub pretextul aplicării Insurrection Act?

Acest climat de instabilitate a determinat Danemarca să solicite oficial o misiune permanentă de monitorizare din partea NATO, marcând o fractură istorică în cadrul alianței, în timp ce marile puteri europene precum Franța și Germania analizează activarea unui „bazooka comercial” pentru a contracara șantajul economic de la Washington.

În timp ce Pentagonul insistă că mișcările de trupe din Alaska sunt strict corelate cu aplicarea „Insurrection Act” în Minnesota, prezența masivă a avioanelor NORAD la baza spațială Pituffik din Groenlanda, sub pretextul unor activități „rutiniere”, alimentează scenariul unei pregătiri de asalt.

Aliații europeni, de la Finlanda până la Marea Britanie, au început să își coordoneze prezența militară în regiune pentru a demonstra solidaritate cu Groenlanda, transformând o zonă considerată până de curând pașnică într-un posibil teatru de confruntare armată limitată.

Moscova privește cu satisfacție acest „colaps al uniunii transatlantice”, speculând că obsesia lui Trump pentru resursele arctice va lăsa flancul estic al Europei descoperit și va distruge coeziunea defensivă a Occidentului chiar în cursul anului 2026.

Dacă Minnesota este doar un paravan, „Îngerii Arctici” s-ar putea trezi în curând nu pe străzile din Minneapolis, ci pe pistele înghețate din Kangerlussuaq, într-o misiune care ar rescrie regulile dreptului internațional și ar forța aliații NATO să aleagă între suveranitatea unui stat membru și parteneriatul istoric cu Statele Unite.

Indiferent de rezultatul final al acestei revizuiri strategice, simpla suspiciune că o unitate de elită a US Army ar putea fi folosită pentru anexarea unui teritoriu aliat arată cât de fragilă a devenit ordinea mondială sub presiunea noii politici de „pace prin forță” a Casei Albe.