Continuă vânătoarea de petroliere în Caraibe: Marina SUA capturează o altă navă din „flota fantomă” a Venezuelei (VIDEO)
09 Ianuarie 2026
Când avionul lui Evgheni Prigojin, şeful aşa-zisei companii militare private (PMC) Wagner Group, s-a prăbușit în august 2023, mulți analiști occidentali s-au grăbit să prezică un vid de putere al Rusiei în Africa. S-a vorbit despre haos, despre mercenari debusolați și despre oportunitatea Occidentului de a recâștiga terenul pierdut. Realitatea, însă, ne arată o cu totul altă imagine, una mult mai cinică și mai organizată: Kremlinul nu doar că a găsit un înlocuitor, dar a „naționalizat” mercenariatul cu o viteză uluitoare.
Wagner a murit, trăiască Africa Corps! Sub acest nou nume, care amintește straniu de expedițiile militare istorice, Moscova și-a consolidat prezența în Sahel, transformând o forță paramilitară volatilă într-un braț oficial și letal al Ministerului rus al Apărării.
Imaginile difuzate recent de televiziunea de stat rusă din Mali nu lasă loc de interpretări. Un reporter entuziast salută drapelul rus care flutură pe echipamentele militare, numindu-l „simbolul stabilității pentru toată Africa”. Este o scenografie atent orchestrată, menită să transmită un singur mesaj: Rusia este aici pentru a rămâne pe termen lung.
Diferența majoră față de era Wagner este haina oficială. Cei 1.500 de oameni din Africa Corps nu mai sunt simpli „contractori” care oferă Moscovei servicii militare la cerere. Ei fac parte oficial din structurile Ministerului rus al Apărării. Însuși viceministrul rus al Apărării face vizite regulate la Bamako, supervizând direct operațiunile, scrie presa franceză.
Această tranziție rapidă demonstrează că infrastructura creată de Prigojin era prea valoroasă pentru a fi lăsată să se irosească. Vladimir Putin a preluat „afacerea” la cheie, eliminând intermediarul incomod, dar păstrând metodele. Soldații, mulți dintre ei veterani ai „operației militare speciale” din Ucraina, au schimbat doar însemnele de pe uniforme.
Mitul „închisorii coloniale” și realitatea execuțiilor sumare
Retorica Moscovei rămâne, însă, neschimbată și se bazează pe un narativ anti-occidental extrem de eficient în regiune. Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, declara recent: „Spre deosebire de Occident, Rusia nu a menținut niciodată pe nimeni într-un fel de închisoare colonială”.
Este o declarație care prinde la publicul local, sătul de prezența istorică a Franței, dar care se lovește brutal de realitatea din teren. „Eliberatorii” ruși au adus cu ei metodele de teroare exersate în Ucraina și Siria.
Organizația independentă ACLED a documentat cel puțin 26 de incidente de violență împotriva civililor în ultimele șase luni, în care a fost implicat Africa Corps alături de forțele militare din Mali. Cazurile nu sunt „daune colaterale”, ci acte de cruzime deliberată.
Într-un incident care a avut loc în Bamako, la începutul lunii noiembrie, un mercenar rus a executat un patron de bar cu trei focuri de armă, de la mică distanță, pur și simplu pentru că omul dorea să închidă localul.
În timp ce familia victimei cere o judecată corectă care probabil nu va veni niciodată, Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, recită imperturbabil placa oficială: „Militarii noștri nu comit acțiuni împotriva civililor. Este binecunoscut”. Cinismul este, în acest caz, o politică de stat.
Aurul din Mali: Adevărata miză a „stabilității”
Dincolo de lupta declarată împotriva jihadistilor - unde Africa Corps se laudă cu recucerirea unor sate - miza reală rămâne controlul resurselor. Rapiditatea cu care Africa Corps a înlocuit Wagner se explică și prin urgența economică a Moscovei.
În noiembrie, noua forță rusă, împreună cu armata maliană, a preluat controlul unei mine de aur exploatate de oamenii locului. Mai mult, s-a pus piatra de temelie pentru o rafinărie de aur construită în parteneriat cu rușii.
Ecuația este simplă: Rusia oferă protecție regimurilor puciste (Mali, Burkina Faso, Niger), iar la schimb primește acces direct la resurse care o ajută să ocolească sancțiunile occidentale și să finanțeze războiul din Ucraina. Africa Corps nu este doar o forță de menținere a păcii, ci o divizie de business militarizat.
O pânză de păianjen în expansiune
Televiziunea de stat rusă nu se sfiește să admită că armata operează deja în șase țări africane. De la Mali la Republica Centrafricană, și de la Libia la noile junte din Sahel, Rusia țese o pânză de influență care izolează tot mai mult Europa și SUA.
Ceea ce vedem este o adaptare remarcabilă a Rusiei. Departe de a fi slăbită de revolta și moartea lui Prigojin, mașinăria de influență a Kremlinului s-a restructurat într-un timp record. A transformat o rețea de mercenari într-un corp expediționar oficial, combinând propaganda anti-colonială cu exploatarea colonială de tip nou.
Occidentul a sperat că dispariția lui Prigojin va însemna sfârșitul aventurii africane a Rusiei. În schimb, s-a trezit cu o structură mult mai disciplinată, direct subordonată Moscovei, care ucide civili și extrage aur sub steagul oficial al Federației Ruse. Wagner a fost doar un proiect pilot, Africa Corps este implementarea la scară largă a „naționalizării” mercenariatul .
Nici vorbă de aşa ceva! Este „puțin probabil” ca SUA să lanseze o operațiune militară de preluare a controlului asupra Groenlandei
