Europa se află în fața unui colaps tehnologic autoprovocat, unde arhitectura securității colective este sacrificată pe altarul intereselor industriale naționale. Cel mai recent semnal al acestui dezastru iminent vine din inima industriei germane, unde sindicatul IG Metall și asociația aerospațială BDLI au cerut oficial abandonarea actualei forme a programului Future Combat Air System (FCAS). Această solicitare nu este doar o manevră de negociere, ci un diagnostic al eșecului fundamental de a integra viziunile divergente ale Parisului și Berlinului într-un proiect militar funcțional.
Dacă liderii europeni nu reușesc să elimine barierele ridicate de orgoliul național, „avionul european” de generația a șasea, parte a programului Future Combat Air System (FCAS). va rămâne o ficțiune costisitoare, în timp ce forțele aeriene ale multor state europene vor deveni clienți captivi ai furnizorilor externi.
Apelul lansat prin intermediul publicației Handelsblatt de către Marie-Christine von Hahn, CEO al BDLI, și Jurgen Kerner, lider al IG Metall, propune o ruptură radicală de actuala structură multinațională. Aceștia au argumentat că Germania ar trebui să își dezvolte propriul program național și abia ulterior să invite parteneri care acceptă condițiile germane, o propunere care aruncă în aer conceptul de cooperare între egali. Motivul principal al acestei frustrări este poziția dominantă a companiei franceze Dassault, care este acuzată că revendică controlul exclusiv asupra designului și proprietății intelectuale a proiectului New Generation Fighter.
Citește și
Această abordare germană, denumită „strategia celor două aeronave”, reprezintă o invitație la fragmentarea resurselor într-un moment în care nicio economie europeană nu poate susține singură costurile de cercetare și dezvoltare pentru o platformă de luptă avansată. Deși președintele francez Emmanuel Macron continuă să nege moartea proiectului, realitatea din teren arată că divergențele dintre Dassault și Airbus au paralizat faza a doua a programului, care ar fi trebuit să lanseze deja construcția primelor prototipuri.
,,Balkanizarea tehnologiei: Cazul GCAP și egoismul britanic
Fenomenul neîncrederii nu este izolat la axa franco-germană. Programul rival GCAP, care reunește Regatul Unit, Italia și Japonia, se confruntă cu aceleași ,,bariere informaționale absurde. Ministrul italian al apărării, Guido Crosetto, a calificat recent drept „nebunie” refuzul britanicilor de a partaja datele tehnice importante cu partenerii săi din cadrul consorțiului. Într-o eră a războiului electronic și a integrării datelor în timp real, reticența oficialilor britanici de a facilita accesul la codurile sursă ale viitorului avion este considerată un serviciu strategic adus adversarilor geopolitici precum China sau Rusia.
Italia a fost obligată să plătească 18,6 miliarde de euro pentru a rămâne la masa negocierilor, însă investiția financiară nu garantează accesul la inovația tehnologică dacă partenerii tratează securitatea industrială ca pe un paravan pentru protecționism. Această fractură internă demonstrează că Europa preferă să dețină controlul total asupra unor tehnologii depășite decât să accepte o dependență mutuală necesară pentru a produce un sistem de arme capabil să concureze cu programele americane sau chineze.
Analiza capacităților industriale demonstrează clar că nicio parte nu poate reuși singură. Germania, de exemplu, nu deține expertiza necesară pentru a fabrica motoare de avion de înaltă performanță, fiind dependentă de soluții externe. Franța, deși posedă un ciclu de producție mai complet datorită experienței cu programul Rafale, nu dispune de resursele financiare necesare pentru a finanța singură o platformă de generația a șasea până în anul 2060.
