Sea Trident, o dronă subacvatică grea, autonomă, este capabilă să transporte până la o tonă de explozibil și să lovească ținte aflate la 3.218 kilometri distanță.
Concepută pentru utilizarea în operații maritime care necesită autonomie completă și profil redus de detecție, platforma submarină Sea Trident este destinată misiunilor de luptă împotriva țintelor strategice.
Alte specificații tehnice prezentate la expoziție sunt viteza maximă de 10 noduri (18,5 km/h), viteza de croazieră de 6 noduri (11 km/h), adâncime operațională de navigație de 60 de metri, care îi permite să opereze eficient în zone costiere și litorale. De asemenea, profilul redus îi permite să navigheze și aproape de suprafață când situația o cere.
Pentru comparație, torpila standard Mark 48 folosită de submarinele americane transportă un focos de aproximativ 295 kg. Sea Trident poate căra de trei ori mai mult, ajungând la o încărcătură suficientă pentru a distruge o navă de război de tonaj mediu, o infrastructură portuară sau o instalație petrolieră de tip offshore.
Raza de 3.218 km înseamnă că, lansată din zona costieră ucraineană a Mării Negre, Sea Trident ar putea teoretic atinge ținte din aproape întreaga Mediterană.
Misiunile pentru care este proiectată includ în principal atacuri de precizie, livrare de logistică și marfă, precum și interceptarea și neutralizarea altor drone subacvatice inamice.
Global Mark a prezentat și o a doua platformă, Triton
La același stand de la Eurosatory, Global Mark a dezvăluit și Triton, o navă multirol de suprafață fără echipaj.
Triton măsoară 7,95 metri lungime și 2,55 metri lățime și poate fi echipată cu un sistem de lansare de la distanță pentru drone sau rachete, o instalație de armament cu 500 de cartușe și un modul optic de țintire, de asemenea comandate de la distanță. Ambarcațiunea are o rază de 1.100 km, viteză de croazieră de 22 noduri (aproximativ 40 km/h) și viteză maximă de 40 noduri (74 km/h).
Împreună, Sea Trident și Triton sugerează că Global Mark construiește un ecosistem naval autonom, o combinație de platforme subacvatice și de suprafață care pot opera coordonat fără echipaj uman.
Aceste nave nu apar însă din neant. Ucraina are deja experiență în domeniu folosesind drone navale de suprafață de tip Magura și Sea Baby din 2022, cu rezultate concrete. Tot în arsenalul subacvatic ucrainean se numără deja Marichka, o dronă subacvatică cu o rază de până la 1.000 km.
În martie 2026, Zelenski declarase că Ucraina a trecut de la ambarcațiuni simple de atac la drone cu turele capabile să angajeze elicoptere, sisteme care pot doborî avioane de luptă rusești de pe mare, drone care transportă alte drone și platforme care pot lovi ținte terestre din larg. Sea Trident pare să fie un răspuns direct acestor ambiții.
În același timp, este de remarcat că prezentarea Sea Trident la Eurosatory, una dintre cele mai mari expoziții de apărare din lume, nu este doar o demonstrație tehnologică, ci și un mesaj adresat potențialilor cumpărători și aliați că industria de apărare ucraineană a trecut de la activitatea ”gospodinelor care au imprimante 3D în bucătărie și produc piese pentru drone”, la producția de sisteme sofisticate, exportabile.
Într-un război în care Rusia menține superioritatea navală formală dar pierde nave în mod constant în fața dronelor ucrainene, Sea Trident vine cu un nou tip de amenințare, cea subacvatică de mare autonomie.