Supraveghere totală la Marea Neagră: NATO și Marea Britanie trimit avioane de spionaj într-o misiune coordonată la granița Rusiei
10 Februarie 2026
Pe măsură ce administrația Trump își intensifică presiunile pentru ,,achiziționarea Groenlandei’’, Kremlinul privește spectacolul geopolitic de la Washington cu un amestec de satisfacție cinică și anxietate strategică profundă. Pentru Vladimir Putin, asaltul american asupra suveranității daneze nu reprezintă o anomalie de parcurs, ci dovada irefutabilă a tezei sale de bază: ordinea internațională a încetat să mai existe, fiind înlocuită de un sistem de tip „might makes right” unde alianțele sunt tratate ca simple active imobiliare.
Moscova detectează o oportunitate rară de a vedea flancul nordic al NATO fracturat, însă prețul acestei dezbinări ar putea fi o prezență militară americană permanentă și agresivă în coasta bastionului nuclear rusesc din Arctica.
Realpolitik la nivelul Suezului: Sfârșitul normelor internaționale
Analiștii de la Moscova, printre care și experții clubului Valdai, definesc episodul Groenlanda drept o întoarcere la un nivel de „realpolitik” pe care lumea nu l-a mai văzut de la criza Suezului din 1956. Mesajul transmis de Casa Albă este unul pe care Kremlinul îl înțelege perfect: „cel mai tare are dreptate”. Prin ignorarea suveranității daneze și tratarea unui aliat drept un simplu activ imobiliar, Trump validează, paradoxal, argumentele Rusiei despre sferele de influență, potrivit unei analize realizate de publicaţia Defense News.
Dacă Statele Unite pot invoca Doctrina Monroe pentru a justifica pretențiile asupra Groenlandei, atunci pretențiile Rusiei asupra „vecinătății apropiate” dobândesc, în ochii Moscovei, o nouă legitimitate internațională.
Serghei Lavrov a început deja să exploateze această falie, catalogând guvernarea daneză drept o „rămășiță a istoriei coloniale”. Este o manevră retorică menită să atragă simpatii în afara Occidentului, în timp ce, în plan intern, oficialii ruși monitorizează cu atenție modul în care Washingtonul transformă Arctica într-un nou teatru de competiție între marile puteri. Pentru Rusia, slăbirea coeziunii NATO este un câștig strategic cert, dar acesta vine la pachet cu riscul unei militarizări fără precedent a regiunii polare.
Asediul flotei de Nord: Accesul submarin sub amenințare
Dincolo de jocurile diplomatice, planificatorii militari ruși se confruntă cu o amenințare concretă la adresa descurajării nucleare. Flota de Nord a Rusiei, care operează submarinele cu rachete balistice de pe Peninsula Kola, depinde vital de accesul neîngrădit către Atlanticul de Nord. O modernizare masivă a infrastructurii militare americane în Groenlanda ar putea bloca eficient aceste rute strategice. Dacă SUA instalează sisteme avansate de supraveghere și capacități de luptă anti-submarin pe insulă, „bastionul” rusesc din Marea Barents riscă să devină o capcană.
Ambasadorul Rusiei în Danemarca, Vladimir Barbin, a avertizat deja că încercările SUA de a-și asigura securitatea națională pe seama intereselor altor națiuni vor duce la o deteriorare iremediabilă a situației din Arctica. Moscova vede în retorica Casei Albe despre „amenințarea rusă și chineză” în Groenlanda un simplu pretext pentru expansiune. Realitatea este că Groenlanda nu a făcut niciodată parte din sfera de interese directă a Rusiei, însă transformarea ei într-un ,,portavion nescufundabil al SUA forțează Kremlinul să își recalculeze întreaga strategie de apărare nordică.
Războiul pentru Ruta Maritimă a Nordului
Un alt punct de fricțiune major este controlul asupra Rutei Maritime a Nordului, pe care Moscova o consideră o „linie de transport internă”. În contextul încălzirii globale, această rută devine o alternativă comercială viabilă la Canalul Suez, conectând Asia de Europa prin apele rusești. O prezență americană consolidată în Groenlanda oferă Washingtonului pârghiile necesare pentru a contesta jurisdicția Rusiei asupra acestor ape, transformând o rută comercială într-un spațiu de confruntare permanentă.
Deși Moscova mimează neutralitatea, criza Groenlandei a accelerat investițiile rusești în infrastructura polară. Rusia a redeschis deja baze din epoca sovietică și a desfășurat noi sisteme de apărare aeriană de-a lungul celor 40% din coasta arctică globală pe care o controlează.
În viziunea strategilor ruși, Arctica nu mai este un spațiu de cooperare științifică - Consiliul Arctic fiind oricum paralizat din 2022 - ci noul front principal al competiției globale. Dacă Washingtonul devine o „națiune arctică” mult mai activă prin controlul Groenlandei, Moscova va răspunde printr-o fortificare și mai agresivă a propriilor frontiere nordice.
