Ucraina are cinci soluții pentru a opri rachetele rusești Iskander. Doar una poate apăra cu adevărat infrastructura sa energetică înainte de iarnă

Amenințarea reprezentată de rachetele Iskander este foarte mare, iar vulnerabilitatea Ucrainei a atins un punct critic. Sistemul american Patriot rămâne printre puținele capabile să lovească o rachetă balistică Iskander care se apropie cu o viteză de șase sau șapte ori mai mare decât cea a sunetului. În mod normal, distrugerea unei singure rachete balistice rusești necesită lansarea a două sau trei interceptoare, se arată într-o analiză publicată de Euromaidan Press.

Problema majoră pentru Ucraina o reprezintă stocurile. Consumul uriaș de rachete din Orientul Mijlociu a redus drastic disponibilitatea acestora pentru ucraineni. Forțele coaliției au tras în medie 225 de interceptoare pe zi în primele zile ale conflictului cu Iranul, în condițiile în care rata de producție a companiei americane Lockheed Martin este de doar 2 unități pe zi.

Militarii ucraineni au ajuns în situația de a privi neputincioși cum rachetele grele rusești, de 3,8 tone, le survolează pozițiile. Deși Pentagonul a semnat contracte pentru extinderea capacității de producție la 2.000 de unități anual, acest ritm va fi atins abia în 2030.

În căutarea unei soluții autohtonă: În ce stadiu este proiectul Freya?

Fără un sprijin extern suficient, industria de apărare de la Kiev încearcă să dezvolte un interceptor balistic autohton. Proiectul Freya, dezvoltat de compania Fire Point, promite costuri de aproximativ 700.000 de dolari per lansare, comparativ cu cele 3,8 milioane de dolari ale unui sistem Patriot. Cu toate acestea, deși producția de serie ar putea începe în curând, prima interceptare a unei ținte balistice reale este programată abia pentru iulie 2027, un termen care nu oferă nicio soluție pentru iarna care bate la ușă.

O altă direcție strategică luată în calcul de ucraineni vizează paralizarea lanțului de aprovizionare rusesc prin sancțiuni. Percloratul de amoniu reprezintă jumătate din combustibilul solid al rachetei Iskander, iar Rusia depinde de o singură fabrică de stat pentru producerea acestuia. Uzina necesită însă importuri masive de clorat de sodiu, achiziționat majoritar din China și Uzbekistan.

Deși Uniunea Europeană interzice exportul acestei substanțe către Rusia, rețeaua de importatori ruși nu este vizată de sancțiuni directe, ceea ce permite Moscovei să ocolească embargoul prin intermediari asiatici.

Armata ucraineană a recurs deja la atacuri în adâncimea teritoriului Rusiei, vizând unele dintre cele mai importante elemente de infrastructură militară. În luna februarie, uzina principală din Votkinsk, situată la 1.400 de kilometri distanță de graniță, a fost vizată de rachete de croazieră. Deși infrastructura a suferit avarii - confirmate cu ajutorul imaginilor din satelit - producția de rachete Iskander a continuat să crească. Pentru a opri definitiv asamblarea, Kievul ar avea nevoie de un atac de saturație cu sute de drone și rachete, o manevră care ar epuiza complet resursele de lovire la mare distanță ale armatei.

Fereastra de tip de 20 de minute

Cea mai complexă, dar și singura opțiune cu impact imediat, rămâne distrugerea lansatoarelor înainte ca acestea să execute focul. Echipajele rusești își poziționează sistemele Iskander la o distanță de siguranță de 140-150 de kilometri în spatele liniei frontului, strict în afara razei de acțiune a sistemelor HIMARS.

Vehiculele sunt deplasate către pozițiile de tragere exclusiv pe drumuri forestiere pentru a evita detecția satelitară. Odată ajuns în poziție, un lansator are nevoie de 16 minute pentru a trage prima rachetă și de încă patru minute pentru a doua, părăsind imediat locația. Forțele ucrainene au exact 20 de minute pentru a detecta, localiza și lovi lansatorul expus în pădure, la 150 de kilometri distanță.

Fără capacitatea de a doborî rachetele aflate deja în zbor, această „vânătoare” contra cronometru a devenit principalul instrument de apărare al Ucrainei înainte ca gerul să se instaleze.