Ruta, racheta ucraineană cu motoare olandeze. 700 de rachete de croazieră Ruta vor fi finanțate de Olanda
22 Iunie 2026
O evaluare tehnică aprofundată bazată pe surse deschise și pe resturile recuperate de pe câmpul de luptă din Ucraina anulează retorica Moscovei privind avansul tehnologic absolut al industriei ruse de apărare care a dus la dezvoltarea rachetei 3M22 Zircon. Sistemul, promovat intens de propagandă rusă drept o rachetă de croazieră hipersonică capabilă să ,,anihileze apărarea antiaeriană occidentală’’, este în realitate un vector de atac cvasibalistic propulsat de un motor rachetă cu combustibil solid.
Concluzia îi aparține analistului OSINT Fabian Hinz, expert în tehnologii militare, care a structurat un dosar tehnic validat pe baza analizei mai multe probe fizice și documente din interiorul complexului militar-industrial rus.
De ce Zircon nu dispune de tehnologia hipersonică a unei rachete de croazieră?
Menținerea zborului la viteze hipersonice, în cazul rachetelor de croazieră, necesită utilizarea unui motor ramjet cu combustie supersonică (scramjet). Pentru ca un astfel de motor să funcționeze, arhitectura rachetei impune încorporarea obligatorie a unei prize de admisie a aerului. Zircon nu deține o astfel de componentă.
Înregistrările video ale lansărilor efectuate de forțele navale ruse și resturile fuzelajului recuperate de pe teritoriul Ucrainei arată o structură tubulară din fibră compozită lipsită de orice fantă de admisie aerodinamică.
Ipoteza unei prize de aer montate în secțiunea frontală, similară rachetei P-800 Oniks, este infirmată de schițele tehnice anexate brevetului pentru capacul de lansare al rachetei Zircon, care nu indică un profil aerodinamic capabil să capteze aer pentru un motor scramjet.
Evaluarea resturilor confirmă că racheta Zircon folosește combustibil solid
Dovada tehnică definitivă a fost găsită printre resturile examinate la Institutul de Cercetări Științifice în Expertize Criminalistice din Kiev. Analiza a identificat o componentă circulară din metal, specifică capacului frontal al unui motor rachetă cu combustibil solid. Piesa respectivă nu are o priză centrală de aer, element tehnic absolut necesar pentru funcționarea unui motor reactiv de croazieră.
Modul de atașare a duzei la carcasa motorului de pe componenta găsită la Kiev corespunde exact schițelor tehnice dintr-o serie de trei brevete înregistrate în 2019 de inginerii de la NPO Iskra, principalul birou rus de proiectare a motoarelor cu combustibil solid, în colaborare cu Aleksandr Dergaciov, actualul șef al NPO Mashinostroienia, producătorul rachetei Zircon.
,,Propaganda tehnică’’ a armatei ruse s-a axat și pe sursa tipului de propulsie, menționând utilizarea unui combustibil lichid experimental, denumit Decilin-M. Evaluarea independentă demonstrează că Zircon utilizează combustibil solid clasic.
Cum a ascuns Moscova o rachetă cvasibalistică sub o falsă etichetă hipersonică
În anul 2023, guvernul de la Moscova a acordat titlul de Erou al Muncii inginerului Iuri Milehin, șeful Centrului Federal de Tehnologii Duale „Soiuz”, instituție de top în proiectarea combustibililor solizi. Decretul oficial preciza că distincția i-a fost acordată pentru contribuția sa esențială la dezvoltarea unui propulsor solid compozit de înaltă performanță destinat rachetei Zircon.
Prin însăși definiția lor chimică și mecanică, motoarele scramjet, capabile să susțină un zbor hipersonic pe o durată mare de timp, necesită combustibili lichizi pe bază de hidrocarburi sau hidrogen lichid, dezvoltarea motoarelor scramjet cu combustibil solid fiind la un nivel pur teoretic și experimental chiar și în Occident.
Dacă Zircon nu folosește un motor scramjet, atunci sistemul obține vitezele ridicate printr-o traiectorie cvasibalistică. Vectorul este lansat la altitudini foarte mari de un motor propulsor convențional. În faza descendentă a zborului, racheta nu menține propulsia pentru a asigura o viteză constantă, ci realizează o planare.
Datele radar înregistrate de Forțele Aeriene Ucrainene confirmă acest profil de zbor. Racheta atinge temporar o viteză de Mach 7,5 la ieșirea din atmosferă, după care, la reintrarea în zona țintei, viteza scade drastic, la Mach 4,5, prin simpla frecare aerodinamică pe o traiectorie de planare nepropulsată. Această decelerare creează fereastra de oportunitate pentru sistemele antibalistice de tip Patriot PAC-3 să intercepteze acest tip de rachetă.
Cercetarea lui Fabian Hinz necesită integrarea imediată în evaluările experților militari și ale ofițerilor de informații occidentali. Dosarul tehnic clarifică un aspect tactic destul de important, am putea spune, pentru orice armată occidentală - Rusia nu deține încă tehnologia funcțională a rachetelor de croazieră hipersonice, ci a reușit exclusiv modificarea unor sisteme balistice clasice pentru a le asigura un grad limitat de manevrabilitate în atmosfera superioară.
Secretizarea strictă a formei rachetei de către Ministerul Apărării de la Moscova nu ascunde un avans tehnologic real, ci maschează un deficit de proiectare. Desemnarea rachetei Zircon ca armă hipersonică este o operațiune de comunicare strategică menită să asigure o imagine de superioritate față de capabilitățile americane și europene. Dacă toate aceste informații se vor confirma și mai mult în baza altor cercetări, realitatea de pe câmpul de luptă demonstrează că Zircon este un sistem scump, cu o unitate evaluată la 5 milioane de dolari, vulnerabil în fața sistemelor de rachete interceptoare de tip Patriot.
