EXCLUSIV Mitul Kinjal: Hipersonic, dar parțial. Ce înseamnă cu adevărat hipersonic și cât de hipersonice sunt rachetele ruse Kinjal, lansate din avioane MiG-31K?

Răspunsul pe scurt, parțial. Rusia folosește intens de la începutul invaziei pe scară largă rachete Kinjal, dificil de interceptat de ucraineni, dar nu imposibil. Au fost confirmate multe cazuri, inclusiv de americani, în care sistemele de apărare antiaeriană Patriot au reușit totuși să intercepteze rachete hipersonice Kinjal. 

Racheta Kh-47M2 Kinjal este, în esență, o rachetă balistică sol-sol Iskander, modificată pentru a fi lansată de pe avioane de vânătoare, cum este MiG-31K.

Cât e de hipersonică racheta Kinjal? Parțial

MiG-31 lansând în timpul unor teste o rachetă hipersonică Kinjal. Foto: Ministerul Apărării de la Moscova

Analistul de intelligence Sandu Valentin Mateiu, într-o ediție recentă a podcastului Obiectiv EuroAtlantic difuzat săptămânal de DefenseRomania, a explicat că teoretic orice racheteă balistică e hipersonică în contextul în care ea depășește Mach 5, adică de 5 ori viteza sunetului. Însă în ceea ce privește capacitatea cu adevărat hipersonică e posibilitatea ca racheta să fie manevrată la viteză de Mach 5. Aici e de fapt provocarea.

„Rachetele Kinjal sunt de fapt o versiune a Iskander cu lansare din aer. Hai să o numim rachetă balisitcă lansată din aer. Ea este hipersonică, dar să lămurim puțin problema asta. Despre rachete hipersonice discutăm de la o viteză de cinci ori viteza sunetului.

Orice rachetă balistică e așadar hipersonică cu ghilimelele de rigoare în ceea ce privește viteza, căci ele ating chiar și viteze de 10 ori mai mari decât viteza sunetului. Hipersonic însă înseamnă și altceva, anume ca rachetă să manevreze pe orizontală și verticală, acesta e elementul esențial. Adică viteză de cinci ori mai mare decât viteza sunetului, dar capacitate de manevră”, explică Sandu Valentin Mateiu.

Au așadar Kinjalul această posibilitate?

Din punct de vedere tehnic și conform rapoartelor oficiale ale serviciilor de informații, precum și ale experților în analiză militară aerospațială cum ar fi Center for Strategic and International Studies (CSIS) sau Royal United Services Institute (RUSI), răspunsul este nuanțat, căci rachetele ruse Kinjal au o capacitate limitată de manevră în faza finală. Cu alte cuvinte sunt hipersonice, dar nu în sensul modern al termenului. 

Sistem Patriot (Bundeswehr) și Racheta hipersonică Kinzhal, transportată de un MiG-31K

În sensul modern al termenului hipersonic, o astfel de rachetă ar trebui să fie un HGV (Hypersonic Glide Vehicle) sau HCM (Hypersonic Cruise Missile), dispozitive care să zboare în straturile superioare ale atmosferei și să poată schimba direcția radical pe parcursul întregului zbor, ocolind radarele și sistemele de apărare.

Deși Rusia a promovat rachetele Kinjal ca fiind o armă „invincibilă”, atât la nivel politic de către Kremlin cât și la nivelul industriei de apărare, pretinzând mereu manevrabilitate hipersonică absolută, războiul din Ucraina a confirmat că sistemul american Patriot, în special versiunea interceptoare PAC-3 MSE, a reușit să doboare multiple astfel de rachete.

Experții au arătat că acest lucru a fost posibil deoarece, în faza finală, când se apropie de țintă și intră în straturile dense ale atmosferei, forța de frecare devine uriașă, iar dacă racheta începe să execute manevrele de evitare, ea încetinește dramatic, coborând adesea sub pragul hipersonic și ajungând la o viteză de Mach 3 sau Mach 4.