Rusia s-ar afla în spatele atacurilor din Marea Britanie. Cum a ajuns un muncitor ucrainean să incendieze o proprietate asociată lui Keir Starmer
15 Iunie 2026
Dronele Shahed și Gerbera, în variantele lor moderne, nu mai sunt simple muniții care zboară ”în orb” spre o țintă, ci elemente ale unei rețele de comunicații.
La prima vedere, vestea că Rusia a început să folosească modemuri MESH pe banda 3.900–4.100 MHz pare un detaliu pur tehnic, genul de informație care interesează doar inginerii. În realitate, ea reflectă una dintre cele mai importante bătălii invizibile ale războiului din Ucraina, și anume confruntarea permanentă dintre dronele fără pilot și sistemele de război electronic care încearcă să le neutralizeze.
Modemurile MESH permit schimbul de date între drone și, în anumite configurații, între drone și operatori sau alte platforme. Practic, fiecare dronă poate funcționa ca o stație de retranslație (repetor sau releu) pentru celelalte, iar dacă una este doborâtă, restul rețelei continuă să comunice prin alte noduri. Rezultatul este o formație în zbor mult mai rezistentă la bruiaj, care nu depinde de o singură legătură radio vulnerabilă.
O privire rapidă asupra cursei celor două părți prin spectrul electromagnetic
De peste un an, Ucraina investește masiv în sisteme de război electronic capabile să detecteze și să bruieze exact aceste comunicații. Dar eficiența bruiajului este strâns legată de cunoașterea frecvenței pe care comunică adversarul.
Sistemele ucrainene au fost până acum optimizate pentru benzile folosite în mod obișnuit de modemurile rusești (între 1,3 și 1,5 GHz, sau între 3,2 și 3,4 GHz), iar mutarea bruscă a comunicațiilor într-o bandă nouă, neacoperită, poate reduce temporar, uneori drastic, eficiența acestor sisteme de apărare.
Așadar, apariția benzii de lucru de 3.900–4.100 MHz nu este o simplă schimbare de parametri. Este o tentativă calculată de a recâștiga inițiativa în spectrul electromagnetic. Rusia testează, practic, dacă dronele sale pot comunica într-o zonă a spectrului mai puțin afectată de bruiajul ucrainean sau mai puțin aglomerată de alte emisii radio din zonă.
În plus, o astfel de mișcare nu presupune eforturi ruse aproape de loc.
Serghei Bezkrestnov, una dintre cele mai respectate voci ucrainene în domeniul războiului electronic, a explicat că modemurile MESH în discuție sunt fabricate în China și sunt, de fapt, produse comerciale ușor configurabile. Același producător poate livra exact aceeași familie de echipamente, dar care lucrează în benzi de frecvență complet diferite, în funcție de cerințele clientului. Cu alte cuvinte, Rusia nu a dezvoltat neapărat un modem nou de la zero. ci, foarte probabil a comandat variante calibrate pe altă frecvență și le-a integrat rapid pe dronele deja existente în arsenalul său.
Provocare pentru Ucraina: Dacă până acum era suficient să bruiezi două sau trei benzi principale, acum trebuie acoperit un spectru mult mai mare
Această flexibilitate pune Ucraina într-o poziție costisitoare. Dacă până acum era suficient să bruiezi două sau trei benzi principale, acum trebuie să acoperi simultan un spectru mult mai larg. Acest lucru presupune emițătoare mai puternice, receptoare mai sensibile și sisteme capabile să identifice automat, în timp real, frecvența exactă folosită de fiecare dronă, înainte chiar de a începe bruiajul propriu-zis. Practic, fiecare bandă nouă introdusă de partea rusă crește, automat, complexitatea și costul apărării electronice ucrainene.
Asta nu înseamnă, totuși, că dronele devin brusc invulnerabile. Frecvențele mai ridicate, cum este cea din jurul a 4 GHz, oferă într-adevăr viteze mai mari de transfer al datelor, dar au și o limitare importantă. Semnalul se atenuează mult mai rapid odată cu distanța și este afectat mai puternic de obstacole precum clădiri, păduri, relief accidentat. Din acest motiv, ele devin cu adevărat utile doar dacă dronele zboară suficient de apropiate una de cealaltă sau dacă există o arhitectură de comunicații bine planificată în avans și bine menținută în timpul misiunii de atac.
Ce este demn de reținut, este că Rusia nu mai tratează dronele Shahed ca pe simple muniții de unică folosință, ci ca pe elemente ale unei rețele inteligente. Acestea nu doar că atacă prin autodistrugere, dar pot coopera între ele, retransmite informații și pot menține comunicațiile funcționale chiar dacă o parte din formație este doborâtă sau bruiată.
Acest episod cu schimbarea frecvenței arată, de fapt, cum funcționează în realitate războiul electronic din Ucraina. Este un proces continuu de adaptare reciprocă, fără sfârșit, în care Ucraina identifică o frecvență folosită de inamic și dezvoltă metode pentru a o bruie, iar Rusia, la rândul ei, mută comunicațiile în altă zonă a spectrului. După o vreme, Ucraina își adaptează din nou sistemele pentru noua frecvență, ciclul se repetă, iar avantajul nu rămâne definitiv de partea niciuneia dintre cele două părți.
Pe termen mai lung, este de așteptat ca această „migrare" continuă între benzile de frecvență să se intensifice și să fie completată de tehnologii și mai sofisticate, precum schimbarea automată a canalelor de comunicație, transmisii special concepute pentru a avea o probabilitate redusă de interceptare, sau chiar utilizarea inteligenței artificiale pentru a alege, în timp real, cea mai puțin bruiată bandă din spectrul electromagnetic disponibil.
Pentru că în războiul modern, controlul spectrului radio a devenit aproape la fel de important ca și controlul spațiului aerian, iar fiecare modificare aparent minoră, precum trecerea unui simplu modem pe o altă frecvență, poate influența direct eficiența operațiilor reale de pe câmpul de luptă.
