Avion francez de patrulare maritimă chemat de România la Mihail Kogălniceanu: Ce misiune execută Atlantique 2 în Marea Neagră
27 Octombrie 2026
Competiția pentru viitorul aviației de luptă a Canadei a intrat într-o fază - cea a confruntării industriale, odată cu anunțul grupului suedez Saab de a crea un ecosistem de producție pe teritoriul canadian, dacă guvernul de la Ottawa alege avionul Gripen E și nu F-35. Înțelegerile semnate cu marile companii canadiene din sectorul aerospațial - IMP Aerospace pentru linia de asamblare finală și mentenanță, Magellan Aerospace pentru realizarea de componente structurale și materiale compozite, respectiv CAE pentru simulatoare, instruirea piloților și controlul codului-sursă al sistemelor de misiune - pun pe masa decidenților o ofertă axată pe transfer tehnologic și autonomie operațională.
Propunerea pe care suedezii o fac în acest moment are ca singur obiectiv să convingă guvernul condus de Mark Carney să aleagă între subordonarea completă față de lanțul de decizie de la Washington prin programul F-35 și deschiderea unei capacități industriale naționale capabile să asambleze avioane de luptă inclusiv pentru export.
Această ofertă, care este mai mult decat una comercială, este înaintată de suedezi într-un moment în care achiziția avionului american F-35 a devenit o problemă politică și financiară nerezolvată la Ottawa.
Linie de asamblare locală contra monopolului american?
Deși primul avion F-35A destinat Canadei a efectuat zborul inaugural pe 23 septembrie 2026 la uzina Lockheed Martin din Texas, evenimentul s-a derulat fără nicio ceremonie oficială din partea Ministerului canadian al Apărării. Guvernul canadian s-a angajat legal să cumpere primele 16 aparate dintr-un contract inițial de 88 de unități și a plătit avansuri pentru componente aferente altor 14 aeronave, dar restul comenzii se află blocat într-o reevaluare guvernamentală demarată pe motiv că statul canadian este dependent în mod periculos de industria de apărare a Statelor Unite.
Costul estimat al programului american a crescut de la 19 miliarde de dolari canadieni în 2022 la 27,7 miliarde în 2024, sumă la care se adaugă cel puțin 5,5 miliarde de dolari pentru adaptarea infrastructurii de la sol.
Principalul argument al companiei Saab vizează tocmai limitările pe care Statele Unite le impun cumpărătorilor de avioane F-35. În timp ce Pentagonul și Lockheed Martin păstrează controlul absolut asupra actualizărilor de soft, a bazei de date cu semnături radar și a stocurilor comune de piese de schimb, parteneriatul propus pentru Gripen E promite ca programele software să fie dezvoltate în Canada de către compania CAE.
În plus, pentru misiunile de rutină ale comandamentului comun NORAD în regiunea arctică, interceptarea avioanelor rusești de recunoaștere nu necesită tehnologie stealth, ci un cost de zbor redus și o rată ridicată de disponibilitate a avioanelor de a opera în condiții meteo extreme, caracteristici native ale proiectului suedez.
De ce împărțirea achiziției între F-35 și Gripen riscă să blocheze logistica forțelor aeriene canadiene?
Dependența de Washington rămâne însă și în cazul avionului Gripen E, deoarece motorul F414 este produs de compania americană General Electric și este supus licențelor de export eliberate de autoritățile americane, chiar dacă compania Magellan Aerospace a semnat un acord pentru a asigura mentenanța și reparația acestor motoare într-o uzină din provincia Ontario. Dincolo de disputa dintre cele două oferte industriale, aviația militară canadiană se confruntă cu o criză internă care riscă să compromită orice decizie de achiziție.
Rapoartele oficiale de audit arată că Forțele Aeriene Regale Canadiene înregistrează un deficit foarte mare de personal militar calificat - peste două mii de persoane - lipsind în jur de șaizeci de maiori și cincizeci de căpitani calificați ca piloți de luptă, din cauza unui sistem de salarizare defectuos care a determinat ofițerii să refuze orice promovare în carieră.
În paralel, lucrările de construcție pentru noi hangare și facilități moderne de la bazele aeriene Cold Lake și Bagotville au întârzieri de aproape trei ani și vor fi încheiate în cel mai fericit caz în 2031, obligând escadrilele aviației canadiene să funcționeze pe infrastructuri militare provizorii. Între timp, flota învechită de avioane CF-18 Hornet, susținută prin prelungiri costisitoare a resursei de ore de zbor și achiziții de componente second-hand din Australia, mai poate opera cel mult până în 2032.
Împărțirea comenzii între un lot redus de avioane F-35 și o flotă secundară de aparate Gripen E ar crea probleme logistice și mai mari pentru o structură militară aflată deja la limita cu personalul militar înalt calificat. Operarea simultană a două tipuri diferite de avioane de luptă presupune două linii paralele de instrucție pentru piloți, echipe separate de tehnicieni de sol, stocuri distincte de muniție și contracte duble de mentenanță.
Dacă guvernul de la Ottawa vrea să scape de presiunea politică și comercială exercitată de Washington, va trebui să demonstreze nu doar că oferta suedeză generează locuri de muncă în fabricile ridicate în Canada, ci și că forțele aeriene au personalul necesar pentru a ține în aer două platforme tehnice diferite înainte de scoaterea definitivă din uz a avioanelor Hornet.
