Potrivit datelor oficiale venite din Statele Unite ale Americii, programul de integrare a rachetelor hipersonice pe cele trei distrugătoare din clasa Zumwalt înregistrează o întârziere de doi ani.
Zumwalt sunt cele mai scumpe și moderne distrugătoare construite vreodată, dar în aceeași măsură reprezintă o adevărată provocare pentru americani. Pe lângă problemele tehnice generate atât de distrugătoare, cât și de rachetelele hipersonice în sine, se pare că Marina și structura terestră a US Army nu își coordonează corespunzător eforturile în cadrul programului comun de rachete Conventional Prompt Strike (CPS).
Prin urmare, testele de zbor programate inițial pentru anul 2025 au fost amânate până în 2027.
E astfel o întârziere de minimum doi ani în program.
Care sunt problemele care au dus la o întârziere de doi ani în integrarea rachetelor hipersonice pe distrugătoarele Zumwalt
USS Zumwalt
„În ciuda succeselor recente obținute la testarea rachetei CPS, Marina se confruntă cu o serie de provocări de program asociate cu dezvoltarea, livrarea și integrarea rachetelor pe distrugătoarele DDG-1000 Zumwalt”, avertizează raportul Biroului pentru Responsabilitate Guvernamentală (GAO), citat de publicația de specialitate Defense News.
„Printre aceste provocări se numără creșterea costurilor, întârzierile din calendarul de livrare, problemele de fiabilitate ale navei din clasa DDG-1000, dar și blocajele pe partea de producție a sistemului hipersonic CPS”, se mai precizează în raportul oficial al americanilor, privind integrarea rachetelor hipersonice pe distrugătoarele din clasa Zumwalt.
De precizat că în luna aprilie, așa cum analiza și DefenseRomania în momentul respectiv, Marina Statelor Unite ale Americii a acordat gigantului Lockheed Martin Space un contract în valoare de 1.36 miliarde de dolari pentru a sprijini producția și dezboltarea sistemelor hipersonice Conventional Prompt Strike (CPS), program ce va fi integrat pe distrugătoarele americane din clasa Zumwalt.
Acordul acoperă capacitatea de dezvoltare și cercetare, integrarea sistemelor, materialele precum și testarea echipamentelor și a infrastructurii de lansare.
Costul muniției hipersonice a crescut și el vertiginos, iar o estimare a Marinei din 2020 se învârtea în jurul cifrei de 31 de miliarde de dolari pentru 262 de rachete, dar acesta a explodat în prezent, ajungând la 41 de miliarde de dolari pentru doar 224 de rachete.
Racheta foosește un motor de tip booster pentru a accelera la viteză hipersonică înainte de separare. Ulterior vehiculul de planare manevrează apoi la viteze de peste Mach 5, făcând interceptarea mult mai dificilă decât în cazul rachetelor de croazieră tradiționale sau a celor balistice care urmează treiectorii predictibile.
Zumwalt, un program controversat. Planul era de 32 de distrugătoare, americanii se vor opri la 3
Distrugătoarele USS Zumwalt și USS Michael Monsoor din clasa Zumwalt. Foto: U.S. Navy
După ce costurile programului au explodt și au apărut inclusiv dezbateri și îndoielile privind capacitățile programului, americanii au decis reducerea numărului de distrugătoare plănuite pentru a fi construite, de la 32 de nave la doar 3.
Ulterior US Navy a decis în 2022 să echipeze clasa Zumwalt cu rachete hipersonice de tip boost-glide CPS. Sistemul CPS folosește un propulsor în două trepte pentru a lansat un glider la altitudini mari, capabil să lovească o țintă aflată la mii de kilometri distanță în mai puțin de 30 de minute.
Revenind la program, două distrugătoare Zumwalt au fost deja livrate, iar al treilea este programat pentru 2028.
De asemenea, rachetele CPS urmează să doteze și submarinele de atac din clasa Virginia, în timp ce Armata va folosi o variantă terestră denumită Long-Range Hypersonic Weapon (Arma Hipersonică cu Rază Lungă).
Cu toate acestea, modificările aduse distrugătoarelor, pentru montarea rachetelor hipersonice și a tuburilor de lansare verticală, au generat costuri suplimentare și noi întârzieri.
Distrugătorul american stealth USS Zumwalt, surprins în momentul în care a ajuns în San Diego. Sursă foto: Petty Officer 1st Class Melissa Russell
De exemplu, una dintre nave a necesitat „mai mult cablaj decât se estimase în proiectul inițial, deoarece contractorul a tăiat și îndepărtat mai multe cabluri decât era planificat din secțiunea din față a navei pentru a putea instala tuburile de lansare ale rachetelor CPS”, mai scrie sursa citată, care citează raportul oficial al Guvernului american.
Totodată, raportul menționează că distrugătoarele din clasa Zumwalt au sisteme unice precum radarul, sisteme de luptă sau rețea, care sunt nu dor scumpe, dar și dificil de întreținut și asigurată mentenanța.
În prezent există trei distrugătoare din clasa Zumwalt. E vorba de prima navă care poartă și numele clasei, USS Zumwalt (DDG-1000), precum și USS Michael Monsoor (DDG-1001) și USS Lyndon B. Johnson (DDG-1002). Nu vor fi produse altele.
Citește și
