Conceptul de NATO 3.0 e o solicitare pe care au impus-o SUA, adică o revenire mai degrabă la perioada Războiului Rece, când nu doar SUA asigurau securitatea bătrânului continent, cât și europenii. Despre NATO 3.0 au vorbit atât Pete Hegseth, Secretarul Apărării, cât și Marco Rubio, Secretarul de Stat, înaintea summitului NATO de la Ankara din această săptămână.
Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, a explicat în ultima ediție a podcastului Obiectiv EuroAtlantic, difuzat săptămânal de DefenseRomania, adaptarea la NATO 3.0 de la NATO 2.0, adică conceptul din ultimii 30 de ani, într-o lume unipolară condusă de SUA.
În NATO 3.0 SUA nu mai vede Europa ca un aliat ci ca un competitor economic și posibil adversar geostrategic
![]()
Foto: Avioane SUA F-15 desfășurate la Baza Aeriană de la Incirlik. Sursă: US Army Incirlik
„NATO se adaptează. Problemele cele mai importante sunt legate de fluctuațiile viziunii americane iar dacă încă din perioada Administrației Obama se vorba de o retragere graduală a forțelor americane din Europa, acum lucrurile au devenit mult mai accelerate. În aceste condiții NATO încearcă să se adapteze, dar nu vorbim doar de o adaptare terminologică, căci pe parcursul ultimilor 30 de ani după încheierea Războiului Rece am văzut cum NATO s-a readaptat unei lumi bipolare în care părea să nu existe un pericol absolut iar după 2014 a fost nevoit să se readapteze revenirii Rusiei pe bazele URSS. Nu cred că a fost naivitate în cadrul operațional NATO, dar la nivel politic, da”, arată Cristian Pîrvulescu.
Acesta spune că din toate analizele geostrategice și politice nu înțeles deloc că SUA văd Europa ca pe un „aliat”, ci mai degrabă ca pe un „adversar economic care ar putea deveni adversar geopolitic și geostrategic în momentul în care Europa ar deveni autonomă din punct de vedere militar”.
„Summitul de la Ankara asta va spune, iar americanii nu cred că s-au așteptat, ca europenii să reaușească atât de repede să suplinească sprijinul Armatei americane”, mai arată Cristian Pîrvulescu care crede că viziunea anti-europeană nu îi aparține în exclusivitate lui Trump, ci unor grupuri din Partidul Republican și societatea americană, care au existat de decenii, dar care acum au reușit să se așeze la Casa Albă.
„Nu știu cât de mult e viziunea persoanlă a lui Donald Trump și mai degrabă grupuri din interiorul Partidului Republican și a societății americane care în mod tradițional au fost anti-europene. Ele au fost marginale, dar datorită noilor tehnologii au început să iasă la suprafață. Altfel spus aceste grupuri au existat mereu, de la începutul apariției NATO, dar acum sunt mult mai vizibile și au reușit să se așeze la Casa Albă și să influențeze agenda americană”.
NATO, obsesia lui Vladimir Putin care a reluat direcția anti-europeană. Cristian Pîrvulescu nu crede în „povestea Krasnov” ci vede un Trump tranzacționist, amintind de un episod din 1987
![]()
Imagini de la misiunea de parașutare a unui batalion de desant aerian rus. Sursă foto: Ministerul Apărării din Federația Rusă
Profesorul Cristian Pîrvulescu arată că după preluarea puterii de către Vladimir Putin, toate politicile Rusiei se schimbă într-o direcție anti-europeană, lucru ce a dovedit utilitatea NATO și după prăbușirea URSS. Astfel Alianța s-a adaptat la conceptul NATO 2.0, iar azi face pasul spre 3.0. Profesorul Pîrvulescu a mai afirmat că nu crede și nu există dovezi despre faptul că Trump a fost recrutat în 1987 de KGB cu nume de cod „Krasnov”, ci mai degrabă e o viziune consecventă și tranzacționistă pe care Trump o are de aproape patru decenii.
„După ce pericolul dispare iar URSS se destramă, părea că NATO nu mai e necesar, dar totuși rămâne. E ceea ce pentru Rusia constituie o obsesie permanentă. Odată ce Vladimir Putin s-a instaurat la putere în 1999-2000, toate politicile Rusiei se schimbă. Tot ceea ce fusese înghețat în perioada Boris Elțîn devine activ, inclusiv această linie anti-europeană care dovedește utilitatea NATO. Astfel s-a trecut la NATO 2.0, o adaptare la noile tehnologii.
NATO 3.0 e o adaptare a războiului din Ucraina și a noii confederații geostrategice internaționale. NATO e totuși o organizație de apărare ce vizează Europa și Nordul Americii, adică SUA și Canada. A cunoscut o extindere, după atacurile teroriste din 2001 a intervenit în Afganistan, fapt pe care președintele Trump nu și-l mai aduce aminte, dar NATO a sprijinit masiv SUA. Ulterior Alianța s-a adaptat atât în direcția Rusiei cât și a Chinei, căci de fapt marele inamic al NATO e China”.
![]()
Președintele american Donald Trump, sursă foto: The White House Facebook
„Însă Donald Trump e consecvent nu cu politica din primul său mandat ci cu viziunile pe care le exprima acum aproape 40 de ani, căci în 1987, după prima vizită pe care a făcut-o în URSS, a publicat un editorial în presa americană, în cinci mari publicații, cu critici deschise împotriva NATO, cu o poziție pro-sovietică. Sigur că vorbim de o URSS în plină epocă Gorbaciov, care încerca să găsească un acord cu SUA și NATO, dar oricum rămânea încă un inamic. Eu nu bănuiesc și nu există date despre o influență sovietică sau rusească asupra președintelui SUA, ci despre o viziune pe care Trump o are, foarte tranzacționistă”, a conchis Cristian Pîrvulescu.
Urmăriți integral analiza lui Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice din cadrul SNSPA, cu privire la NATO 3.0 și la actuala situație de securitate regională, în cadrul podcastului Obiectiv EuroAtlantic