Trump modifică ultimatumul acordat Iranului, pana pe 6 aprilie. O șansă dată diplomației sau o fereastră de pregătire a intervenției terestre?

Mesajul a fost transmis pe platforma sa, TruthSocial, unde liderul de la Casa Albă a susținut că discuțiile sunt „foarte bune” și că există progrese în direcția opririi ostilităților.

Potrivit acestuia, decizia a fost luată la solicitarea părții iraniene, iar ca gest de deschidere, Teheranul a permis deja trecerea a zece petroliere sub pavilion pakistanez prin Strâmtoarea Ormuz. Autoritățile iraniene au confirmat separat că vor permite accesul navelor provenite din state considerate „neostile”, printre care Pakistan, China, Rusia, India și Irak, într-un semnal limitat de relaxare a blocadei din zonă.

Decizia lui Trump vine după o serie de avertismente aparent ferme adresate Iranului, în care Washingtonul amenința cu atacuri directe asupra sectorului energetic dacă blocada asupra Strâmtorii Ormuz nu este ridicată. Ultimatumul inițial urma să expire pe 28 martie, dar fusese deja amânat o dată pentru a facilita negocierile.

În paralel, administrația americană a transmis Teheranului, prin intermediul Pakistanului, un plan amplu de încheiere a conflictului, care includea renunțarea completă la programul nuclear, controlul asupra rutei maritime și încetarea sprijinului pentru grupări precum Hezbollah.

Iranul a respins însă propunerea și a venit cu propriile condiții, cerând închiderea bazelor militare americane din Golful Persic, plata unor compensații pentru atacurile recente și introducerea unor taxe pentru navele comerciale care tranzitează zona. Oficial, Teheranul continuă să nege existența unor negocieri directe cu Washingtonul, în ciuda declarațiilor optimiste venite din partea Casei Albe.

În același timp, situația militară rămâne volatilă. Forțele de Apărare ale Israelului au anunțat că vor continua operațiile împotriva liderilor politici și militari iranieni considerați o amenințare. Oficialii israelieni au susținut recent că l-ar fi eliminat pe Alireza Tangsiri, comandant al forțelor navale ale Gărzii Revoluționare, acuzat că a coordonat blocada din Strâmtoarea Ormuz, deși această informație nu a fost confirmată de partea iraniană.

Fereastra pentru diplomație sau pentru pregătirea unor operații terestre?

În acest context, noua amânare a loviturilor americane pare mai degrabă o fereastră temporară pentru diplomație decât un semn de detensionare reală.

Ea poate, de asemenea, funcționa ca o „fereastră operațională” pentru pregătiri, deși opțiune unui desant clasic american pentru ocuparea unor poziții terestre, este considerată în mediul de analiză foarte riscantă, expunând trupele americane unui foc intens de pe coasta iraniană aflată la mică distanță, dar și cu un mare potențial de escaladare. 

Contextul militar sugerează că această perioadă poate fi totuși utilizată și pentru consolidarea capacităților de intervenție la sol. Capturarea insulei Kharg - principalul hub petrolier al Iranului, care gestionează aproximativ 90% din exporturile sale de țiței - este considerată de unii oficiali americani o modalitate de a forța Iranul să redeschidă Strâmtoarea Ormuz, oferind SUA un „ostatic economic”.

În același timp, au loc mișcări de trupe și logistică. Au fost emise ordine pentru desfășurarea unor elemente din Divizia 82 Aeroportată (aproximativ 3.000 de militari) și a Unității 31 Expediționare a Pușcașilor Marini (2.200 de pușcași marini), ambele specializate în intervenții rapide și desant, în condițiile în care Pentagonul analizează trimiterea suplimentară a până la 10.000 de militari în regiune ”pentru a oferi președintelui mai multe opțiuni militare, inclusiv operații terestre.”

De asemenea, nave de asalt amfibiu, precum USS Tripoli și USS New Orleans, sunt programate să intre în zona de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA chiar în aceste zile.

Astfel, amânarea ar oferi timpul necesar ca unitățile de infanterie marină și echipamentele grele să ajungă în poziții de lansare în Golful Persic, manevre care durează de obicei câteva zile de la intrarea în regiune.