Omul ca resursă critică și rară pe front: Avertismentul generalului ucrainean Valerii Zalujnîi despre înlocuirea soldaților cu sisteme robotizate în misiunile de asalt

Această transformare marchează sfârșitul erei în care numărul de trupe sau coloanele de blindate stabileau controlul asupra liniei frontului, impunând acum un standar în care tehnologia dictează supraviețuirea pe front.

Actuala „zonă de ucidere”, asa cum o defineste Valerii Zalujnîi, se extinde pe o adâncime de cel puțin 25 de kilometri, făcând imposibilă operarea logisticii convenționale pe o rază de până la 50 de kilometri.

Fostul comandant suprem al armatei ucrainene a precizat că azi este aproape imposibil să execuţi misiuni de luptă să manevre militare pe câmpul de luptă, deoarece acesta a ajuns să fie săturat de senzori și sisteme automate de atac, anulând până şi conceptul istoric de „spate al frontului” securizat.

Omul a devenit cea mai rară resursă de pe câmpul de luptă

Orice echipament sau grup de militari detectat în acest perimetru este distrus instantaneu de sisteme robotizate care operează în mod autonom. Această realitate tehnică a forțat retragerea trupelor din zonele expuse, locul acestora fiind luat de platforme fără pilot capabile să mențină controlul fără riscuri umane directe.

Paradoxul tehnologizării masive este că omul a devenit cea mai rară și greu de regenerat resursă de pe câmpul de luptă.  Zalujnîi a subliniat că ciclurile de instruire și recuperare a personalului calificat sunt mult mai lungi decât ciclurile de producție industrială a armamentului automatizat.

Azi, supraviețuirea unui soldat nu mai depinde de calitatea pregătirii sale individuale, ci de capacitatea sistemelor robotizate de a neutraliza amenințările înainte ca acestea să intre în contact cu personalul. Din acest motiv, înlocuirea trupelor cu roboți în misiunile de asalt a devenit o necesitate operațională pentru a conserva resursa umană limitată.

Mobilizarea nu va mai fi una de masă, ci una tehnologică

Experiența ultimilor patru ani de conflict demonstrează că modelul tradițional de mobilizare a milioanelor de oameni este desuet. Fostul comandant suprem al armatei ucrainene a afirmat că superioritatea numerică în arme convenționale, precum corvetele sau submarinele, este anulată de sistemele asimetrice, exemplificând prin controlul de facto asupra Marii Negre exercitat de Ucraina fără o flotă clasică. 

În viitor, mobilizarea nu va mai fi una de masă, ci una tehnologică și economică, axată pe capacitatea de a produce și desfășura roiuri autonome de roboți. Această schimbare de doctrină anulează relevanța strategică a numărului total de trupe, impunând un model de securitate unde rezultatul pe câmpul de luptă este dictat de superioritatea industrială și de viteză de inovare în domeniul sistemelor fără pilot.

Experiența din ultimii ani a demonstrat că desfășurarea unor mase mari de personal în zone de conflict transparente, saturate de sisteme de detecţie şi drone, reprezintă o eroare tactică ce duce la pierderi de neînlocuit. Succesul operațional depinde acum de capacitatea economiei de a susține fluxuri continue de platforme automatizate, care să execute sarcinile de asalt asumate anterior de infanteria clasică. Statele care vor continua să prioritizeze mobilizarea umană în detrimentul celei tehnologice vor descoperi că forțele lor sunt vulnerabile în fața sistemelor automate.

Această nouă realitate obligă planificatorii militari să reconsidere modul în care sunt alocate resursele naționale. Mobilizarea nu mai înseamnă aducerea oamenilor în cazărmi, ci reconversia liniilor de producție civilă pentru fabricarea în masă a componentelor necesare sistemelor robotizate. În acest context, puterea militară a unui stat este măsurată prin randamentul fabricilor de software și hardware, nu prin mărimea populației apte de luptă, marcând trecerea definitivă la un război unde algoritmii și producția industrială automatizată sunt factorii decisivi.

Această schimbare obligă statele NATO să își reevalueze strategiile de apărare. Războiul din Ucraina a încetat să fie un conflict local, devenind laboratorul în care se testează inadecvarea tacticilor militare din secolul XX. Cei care continuă să investească exclusiv în platforme convenționale grele, ignorând utilitatea sistemelor autonome, riscă să descopere că arsenalul lor este inutil într-un conflict de mare intensitate.