Verdict în cazul „avioane MiG-29 pentru Ucraina vs. trădare națională”
07 Februarie 2026
A devenit deja un clișeu la modă să ne comparăm cu Polonia, dar pentru a înțelege că nu există termen de comparație iar distanța e amețitoare, deși am plecat de la același nivel, trebuie să ne uităm pe cifre. Matematica nu minte.
O burtieră celebră a unui cunoscut post de televiziune din România titra acum câțiva ani „Cum, Doamne iartă-ne, s-a ajuns aici?”.
Aceeași întrebare ne-o putem pune și noi atunci când privim cifrele generate de industriile de apărare ale Poloniei și României.
Faptul că am pornit de la același nivel nu e mit. Spre exemplu, în privința exporturilor, chiar și în 2018 eram la același nivel: Polonia exporta armament în valoare de 200 de milioane de euro, România în valoare de 180 de milioane. După 2020 lucrurile s-au rupt abrupt; în timp ce industria noastră a bătut pasul pe loc, Polonia a înregistrat o explozie fulminantă terminând anul cu exporturi de aproximativ 600 de milioane de euro, în comparație cu 177 ale României. În baza ultimelor cifre oficiale pe anul 2024, diferența e covârșitoare iar cifrele sunt cu adevărat amețitoare. Polonia a exportat armament în valoare de 3.2 miliarde de euro, în timp ce România a rămas la 274 de milioane.
O comparație între România și Polonia în ceea ce privește exportul în industria de apărare. Grafic realizat și pus la dispoziția DefenseRomania de Sorin Encuțescu, coordonatorul strategiei naționale a industriei de apărare, în baza unei analize proprii din surse oficiale
Elicoptere Black Hawk sau obuziere Krab sunt doar vârful aisbergului
Dezvoltarea industriei naționale poloneze și transferul de tehnologie au generat în principal aceste cifre amețitoare, coroborat cu o strategie și o viziune bine definită în privința apărării.
Ucraina a fost spre exemplu cel mai mare client al Poloniei. Printre sistemele produse de polonezi și vândute atât Armatei Poloniei cât și pe piața externă se numără blindate și tunuri autopropulsate, precum cele produse de Huta Stalowa Wola, ca de exemplu tunurile autopropulsate de calibru 155 mm „Krab”, care au fost vândute în cantități semnificative. Obuzierul Krab are la bază K9 Thunder și tehnologie furnizată de Hanwha.
Industria poloneză de apărare a extins și livrările de elicoptere și alte aeronave, un exemplu fiind vânzările de elicoptere S-70i Black Hawk produse local de PZL-Mielec, parte a Lockhed Martin, către Filipine și Statele Unite. Inclusiv România a cumpărat 8 astfel de aparate pentru Departamentul pentru Situații de Urgență din cadrul MAI.
Elicopter S-70 Black Hawk din dotarea României. Foto: MAI
România a primit șapte elicoptere S-70M ca parte a unui acord-cadru care prevede o cantitate de până la 12 elicoptere S-70M Black Hawk de fabricație poloneză. Ulterior, în 2024, așa cum semnala și DefenseRomania la vremea respectivă, Ministerul Afacerilor Interne al României a atribuit un contract suplimentar pentru achiziționarea unui alt elicopter utilitar Black Hawk de nouă generație pentru servicii de urgență și de stingere a incendiilor, livrat și el.
Un alt segment important îl constituie sisteme portabile și rachete antiaeriene, cum ar fi sistemele de tip Piorun, exportate către țări din regiune precum Estonia, Letonia, Moldova și Norvegia. Polonia a vândut, printre altele, zeci de rachete Piorun către state baltice și Moldova, iar contractele pentru astfel de sisteme sunt un punct important în creșterea valorii exporturilor sale.
„Ce are ea și nu am eu?” Localizare
Obuziere poloneze autopropulsate Krab de 155 mm. Photo source: PGZ
Toată această strategie a Poloniei care a generat cifre uluitoare de 3.2 miliarde de euro export s-a bazat pe localizare și transfer de tehnologie. Aici e, de fapt, cheia succesului, explică Sorin Encuțescu, coordonatorul strategiei naționale a industriei de apărare, în cadrul unei ediții recente a podcastului Obiectiv EuroAtantic.
Ca urmare a procesului de localizare în industria de apărare, Polonia are 3.2 miliarde de euro export în 2024. Aceasta e diferența între a rămâne importator și a fi producător. Nu produci doar pentru cerințele propriei Armate, dar și pentru export devenind un hub regional. Aceasta ar trebui să fie și viziunea noastră politică. Cum putem transforma România, în baza proiectelor și a banilor din mecanismul european SAFE, într-un hub regional pentru producția sistemelor de apărare și în același timp pentru securitatea națională - Sorin Encuțescu
Diferențele sunt desigur grăitoare, dar pentru a răspunde întrebării burtierei „Cum, Doamne iartă-ne, s-a ajuns aici?” trebuie să ne întoarce în anii 1990, când după prăbușirea Cortinei de Fier, ambele state au plecat cam de la același nivel, dar traiectoriile au fost total diferite.
În 1990 PIB-ul per capita nominal era de circa 1.730 dolari în Polonia și 1.650 dolari în România, iar ca dimensiune totală a economiei Polonia avea un PIB de aproximativ 64 miliarde dolari, față de circa 38 miliarde dolari în România, diferențe care nu indicau o prăpastie majoră între cele două state la începutul tranziției post-socialiste.
Ruptura a apărut ulterior, când Polonia a aplicat rapid și coerent Planul Balcerowicz, un program de „terapie de șoc” bazat pe liberalizarea prețurilor, privatizare și disciplină bugetară, și s-a integrat mai devreme și mai bine în economia occidentală, inclusiv prin aderarea la UE în 2004, ceea ce i-a accelerat creșterea PIB-ului și a economiei în ansamblu. România, cu reforme mai lente și mai ezitante, a rămas în urmă. Azi PIB-ul Poloniei depășește 1 trilion de euro în timp ce al României e de aproximativ 450 miliarde euro.
