Capitularea discretă a Canadei în faţa presiunilor SUA? Guvernul Carney plătește avansul pentru 14 avioane F-35, evitând excluderea din sistemul NORAD
13 Februarie 2026
Retorica politică a Franţei cu privire la înzestrarea aeriană a Ucrainei se lovește de realitatea contabilă a unui inventar limitat de aeronave și a unor costuri operaționale care depășesc beneficiile tactice imediate pentru ucraineni. Anunțul ministrului ucrainean al Apărării, Mykhailo Fedorov, din 9 februarie 2026, referitor la pregătirea unei noi tranșe de avioane Mirage 2000-5, ascunde o informaţie care confirmă eșecul previziunilor optimiste lansate în 2024.
Conform datelor actuale, analizate de publicaţia ucraineană Defense Express, Franța urmează să livreze doar două aeronave suplimentare până la sfârșitul lunii martie, ceea ce va aduce flota totală a Ucrainei la doar patru aparate de zbor, având în vedere pierderea unei unități în vara anului trecut. Această cantitate este insuficientă pentru a asigura o prezență constantă în spațiul aerian sau pentru a organiza misiuni de amploare împotriva aviației ruse.
Eșecul de a atinge pragul de 12 sau 20 de avioane, vehiculat anterior în mediile de specialitate, demonstrează că Franța prioritizează menținerea propriilor capacități de apărare în detrimentul nevoilor stringente ale Kievului.
Cele șase unități care reprezintă acum limita maximă raportată a transferului transformă acest program într-un gest de asistență tehnică, nu într-o consolidare strategică a forțelor aeriene ucrainene. Pentru o armată care trebuie să acopere un front de mii de kilometri, operarea a patru sau șase avioane Mirage 2000-5 reprezintă o provocare logistică disproporționată în raport cu puterea de foc adăugată.
Povara financiară a acestui transfer este de asemenea semnificativă și greu de justificat în contextul resurselor limitate ale Ucrainei. Întreținerea flotei reduse a costat deja 10 milioane de euro într-un interval de timp scurt, reflectând un cost per oră de zbor care variază între 17.000 și 24.000 de euro.
Aceste sume, comparabile cu cele plătite de Taiwan pentru operarea acelorași platforme, indică faptul că Mirage 2000-5 este un sistem pretențios, a cărui mentenanță necesită piese de schimb scumpe și o infrastructură dedicată care nu poate fi amortizată prin operarea unui număr mic de unități. În loc să beneficieze de o forță aeriană robustă, Kievul primește un sistem care consumă fonduri masive pentru a menține în stare de zbor doar câteva platforme.
Deși integrarea bombelor AASM Hammer și a rachetelor SCALP-EG oferă Ucrainei capacități de lovire la distanță, eficiența acestora este limitată de vulnerabilitatea unei flote atât de mici. Pierderea unui singur aparat de zbor reduce capacitatea operaționalț cu un procent semnificativ, forțând piloții să adopte tactici excesiv de prudente care limitează utilizarea armamentului la potențial maxim.
Fără o accelerare reală a livrărilor și fără o creștere a numărului total de unități peste pragul critic de 12 aeronave, programul Mirage 2000-5 va rămâne o notă de subsol în istoria acestui conflict, demonstrând că asistența militară simbolică nu poate înlocui volumul necesar de aeronave pentru a obține superioritatea aeriană.
Ce trebuie înţeles din NATO 3.0: Statele Unite îşi retrag sprijinul militar convențional masiv, iar Europa trebuie să devină principalul garant al propriei securități
