De ce Iranienii folosesc greșit timpul acordat de Trump, ajungând la răfuieli interne (Analiză)

Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) conduce de facto Iranul, după o lovitură de stat disimulată în alegerea noului lider suprem.

Prima dintre acestea este IRGC, o forță paramilitară iraniană responsabilă inclusiv cu direcționarea Hezbollah, Hamas și Houthi. După ce s-a erijat în principalul autor al răspunsurilor militare împotriva SUA și Israelului, IRGC a început să joace un rol tot mai mare în deciziile importante ale Teheranului, surclasând administrația civilă a țării reprezentată de președinte, parlament și guvern, ultimul fiind chiar inexistent în orice decizie de importanță strategică.

IRGC pretinde că este în contact direct cu liderul iranian suprem, ayatollahul Mojtaba Khamenei, de la care primește ordine, deși până acum nu există dovezi clare că el este în viață. Acest nou conducător al țării nu a fost văzut public niciodată de la alegerea sa în funcție – începutul lui martie 2026. Întrucât s-a creat un curent potrivit căruia, Mojtaba Khamenei a fost desfigurat de atacurile americano-israeliene, IRGC ar putea să prezinte pe oricine, ca fiind liderul suprem.

Negocierile americano-iraniene au eșuat, în principal, datorită faptului că Teheranul a spus că nu renunță la obținerea armelor nucleare. În spatele acestui mesaj este liderul suprem Mojtaba Khamenei la care se ajunge doar prin IRGC.

Mai apoi în scenă „super-revoluționarii iranieni”, așa cum îi numește CNN. Sunt mai fanatici decât IRGC și până acum erau ignorați de societatea iraniană. Dacă până acum se credea că IRGC sunt ramura cea mai radicală care se află la vârful puterii în Iran, poziția acestei forțe paramilitare ar putea fi amenințată de o altă organizație mai extremistă - „Jebhe-ye Paydari” („Frontul Rezistenței”).

Membrii săi sunt adesea descriși drept „super-revoluționari” care se consideră gardieni ai valorilor revoluției din 1979 care l-a răsturnat pe șahul pro-occidental înainte de a impune un regim autoritar înrădăcinat în ideologia islamistă șiită, precizează CNN pe 9 mai.

„Ei consideră rezistența împotriva Statelor Unite și a Israelului ca pe o luptă eternă”, a declarat Hamidreza Azizi, cercetător invitat la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și de Securitate, pentru CNN. „Ei cred într-un stat șiit care trebuie să continue până la sfârșitul timpurilor și sunt destul de fanatici când vine vorba de această ideologie religioasă.”

Deși actuala conducere a Iranului cunoștea, că grupul Paydari este ultraradical și că va sabota un compromis cu SUA, un reprezentant al grupului a fost inclus în discuțiile cu negociatorii americani din Pakistan, luna trecută.

Grupul radical a mers mai departe 

Grupul radical a mers mai departe de simpla opoziție față de un acord cu SUA. Membrii săi i-au acuzat pe negociatori de lipsă de loialitate față de Republica Islamică și de insubordonare față de liniile roșii ale lui Khamenei în negocieri, inclusiv în orice discuție despre programul nuclear al Iranului.

Deși se credea că grupul Paydari este marginal datorită gradului mare de radicalizare, membrii săi importanți dețin sau au deținut funcții importante ceea ușurează accesul grupului la factorii de decizie și la populație.

Una dintre cele mai importante figuri ale sale - Saeed Jalili, fost șef al securității naționale - a obținut 13,5 milioane de voturi la alegerile prezidențiale din 2024, terminând pe locul al doilea.

Fratele său, Vahid Jalili, este un înalt oficial în cadrul postului de radio de stat, IRIB.

Un parlamentar afiliat grupului, Mahmoud Nabavian, a făcut parte din echipa de negocieri a Iranului la Islamabad luna trecută, dar apoi a declarat public că negocierile privind programul nuclear al țării au fost o „greșeală strategică”. Ulterior, el a cerut înlăturarea ministrului de externe Abbas Araghchi din echipă.

Șapte parlamentari afiliați grupului au refuzat să semneze o declarație de susținere a echipei de negocieri, potrivit presei iraniene.

Liderul spiritual al grupării, ayatollahul Mohammad-Taqi Mesbah-Yazdi, care a murit în 2021, a fost unul dintre cei mai radicali clerici ai țării. A fost membru al Adunării Experților, organismul responsabil de alegerea liderului suprem, și a condus unul dintre cele mai bine finanțate institute de învățământ din Iran, ai cărui absolvenți au ajuns să conducă instituții guvernamentale influente.

Actualul lider spiritual este ayatollahul Mahdi Mirbaqiri, un cleric de rang înalt, foarte influent, considerat cândva un posibil candidat la funcția de Lider Suprem. El nutrește „opinii apocaliptice” și vrea să grăbească sfârșitul timpurilor încurajând „luptele pe scară largă” și o „ciocnire cuprinzătoare” cu Occidentul, potrivit unui interviu acordat presei de stat în 2019.

Grupul Paydari și-a crescut influența

Grupul Paydari a folosit perioada de armistițiu pentru a atrage și forma noi adepți ultraradicali și pentru a-și crește puterea și influența.

Printre organizatorii mitingurilor antiamericane stradale de amploare din Teheran, s-a numărat și grupul Paydari care a profitat de situația extremă și i-a capitalizat pe unii dintre cei mai devotați susținători ai Republicii Islamice. Astfel, grupul a evoluat într-un bloc influent.

Cu toate acestea, alți lideri politici din Iran consideră grupul Paydari prea periculos în aceste momente și încearcă izolarea sa. Grupul ar fi considerat principalul vinovat de faptul că Iranul este perceput de Casa Albă ca fiind prins într-o diviziune internă majoră.

Strategia Teheranului: câștigarea de timp. Un Iran dezbinat, mai ales aparent dezbinat, care trimite mesaje contradictorii, întârzie deciziile SUA și Israelului și ajută de fapt pe adevărații conducători ai Iranului.

Președintele Donald Trump s-a arătat în repetate rânduri nemulțumit de ofertele Teheranului făcute prin echipele de negociere. El a remarcat că există diviziuni interne mari în Iran fapt care îngreunează procesul de negociere.

După un lider suprem, Mojtaba Khamenei, imposibil de afirmat că este în viață și o organizație paramilitară – IRGC, care a confiscat puterea de facto în Iran printr-o lovitură de stat ascunsă, apar acum spectaculos  „super-revoluționarii” -  grupul „Jebhe-ye Paydari”. Ar putea fi autentici sau în spatele ascensiunii lor ar putea fi IRGC. Încă este dificil de apreciat adevăratul scop al grupului. Ascensiunea Paydari ar putea mesajul IRGC către Casa Albă de a negocia acum altfel, următorii vor continua lupta indiferent de costuri pentru poporul iranian.

Dar dincolo de Paydari, se constată că, după ce loviturile americano-israeliene au decapitat conducerea Iranului în primele zile de război, actualul lider suprem ar putea fi de fapt o marionetă a cuiva. Numărul potențialilor trăgători de sfori este în continuă creștere, făcând mai greu procesul de negociere sau cel de țintire dacă se reiau luptele.

Între timp, forțele iraniene se refac iar administrația americană devine tot mai evazivă cu privire la ce are de făcut în Orientul Mijlociu. Ar putea fi o capcană în care Washingtonul a intrat sau ar putea fi o strategie deliberată a administrației Trump pentru a reîncărca armele înainte de asaltul final deoarece, dinspre Teheran vine un mesaj clar că nu renunță la programul nuclear.

Este posibil și ca ambelor părți să le lipseacă pârghii de influență suficient de puternice pentru a prevala în procesul de negociere aflat în impas, însă timpul ajută Iranul deoarece economia mondială se degradează în timp ce administrația americană devine mai haotică în gestionarea consecințelor.

Președintele SUA, Donald Trump, prin actualul armistițiu de încetare a focului, a oferit Iranului o fereastră de oportunitate pentru a negocia și pentru a-și maximiza șansele economice, cu condiția să se comporte ca o națiune normală ca majoritatea celor din regiune care au separat religia de afacerile de stat și de economie. În schimb, cel sau cei care se află la putere la Teheran, au ales calea tergiversării negocierilor, cumpărând timp pentru a radicaliza și intimida populația țării și pentru a se pregăti de reluarea luptelor, ignorând suferințele oamenilor obișnuiți și diferența evidentă net defavorabilă între mașina de război iraniană și cea americano-israeliană.