Avertismentele generalului Valeri Zalujnîi pentru Ucraina: de la nu vă faceți iluzii privind Rusia și până la națiunea ucraineană mai aproape ca oricând de punctul în care îndoielile pot distruge totul

Deși, generalul Zalujnîi vorbește despre țara sa, lecțiile rezultate din istoria celor 35 de ani de existență a Ucrainei ca stat recunoscut internațional sunt valabile pentru orice națiune a lumii care dorește să trăiască liberă și prosperă. În Europa amenințată de revizionism și imperialism, aceste lecții au o semnificație deosebită.

1. Care este planul Rusiei pentru Ucraina? Este hârtia de turnesol care nu lasă loc de iluzii? 

În timp ce politologii occidentali privesc dispariția Uniunii Sovietice ca rezultatul unui proces istoric obiectiv și ireversibil, „președintele rus Vladimir Putin numește acest eveniment cea mai mare greșeală” pe care el încearcă să o repare, afirmă Zalujnîi.

Plecând de la această premisă, generalul concluzionează că actuala conducere a Rusiei nu se va lăsa până nu va controla Ucraina: „atâta timp cât Moscova va fi călăuzită de asemenea idei, strategia rusă de nerecunoaștere a independenței Ucrainei va rămâne determinantă și va exclude orice compromis - atât în privința unor alegeri iluzorii, cât și a unei păci lungi și durabile”.

În același timp, Zalujnîi consideră că Rusia, procedând în acest fel face o mare greșeală: „este însă și o mare eroare a conducerii Federației Ruse, pentru că obsesia de a „corecta” istoria a dus deja la un mare război în care nu vor exista învingători, iar Rusia însăși nu este capabilă să câștige”.

2. Ucraina traversează momente dificile, iar oamenii încep să pună la îndoială ce s-a făcut. Dar, ca întotdeauna, cheia unui viitor mai bun este înțelegerea trecutului

În momentele critice ale istoriei, manifestate prin războaie și/sau mari tensiuni sociale, cei mai mulți oameni, sub povara greutăților, încep să-și piardă credință și ezită în a urma calea dificilă spre libertate.

Zalujnîi consideră că Ucraina se găsește, în prezent, într-un asemenea moment decisiv în care se va stabili dacă țara rămâne îndependentă sau nu. Pe lângă războiul de agresiune al Rusiei, națiunea ucraineană se confruntă și cu o amplificare a mișcării de contestare a conducerii țării.

„Astăzi, Ucraina a ajuns poate mai aproape ca oricând de acel punct în care îndoielile privind drumul de urmat pot pătrunde — și au început deja să pătrundă — în societate. Iar inscripțiile „Ce să mai așteptăm? Și până când?” se vor înmulți precum niște table ale legii, chiar dacă astăzi sunt deja scrise pe bucăți de carton”, a scris Zalujnîi.

Pentru a înțelege ce trebuie făcut mai departe, „trebuie să analizăm calea pe care statul nostru a parcurs-o în acești 35 de ani și să stabilim prioritățile strategice pentru etapa decisivă care urmează”, spune Zalujnîi.

3. Punctele de inflexiune a destinului Ucrainei în cei 35 de ani de țară independentă 

- 1991: Destrămarea imperiului sovietic nu a fost un cadou făcut de cineva. Obținerea independenței Ucrainei în 1991 este rezultatul sutelor de ani de luptă pentru libertate a înaintașilor care au menținut viu spiritul poporului ucrainean.

„Independența Ucrainei, deși rezultatul procesului istoric de destrămare a unui imperiu, a reprezentat totodată punctul culminant al deceniilor și secolelor de luptă ale strămoșilor noștri pentru libertate. Tocmai acest lucru trebuie să-l păstrăm în memorie”, spune clar Zalujnîi.

- Elitele din anii 1990 au ratat să facă schimbările decisive

Evenimentele anului 1991, cel în care URSS s-a destrămat și Ucraina alături de alte națiuni și-a câștigat independența, au creat speranțe și așteptări pentru majoritatea oamenilor.

„Este evident că tocmai elitele trebuiau să creeze instituții puternice, care, la rândul lor, să asigure dezvoltarea și consolidarea economiei, armatei, științei, tehnologiei și educației.

Astăzi putem spune cu încredere că, atunci, ceva a mers greșit. În loc să construim statul Ucraina pentru care au luptat și au murit mii de ucraineni, am obținut o republică oligarhico-clanică, care, apărând interesele unora, a distrus sistematic încrederea și unitatea socială - unitate care, în ciuda a două revoluții, s-a consolidat cu adevărat abia în timpul războiului”, afirmă Zalujnîi.

- Cea mai mare greșeală a Ucrainei de după 1991 a fost neglijarea apărării naționale. Alte generații plătesc cu viața erorile de atunci

Generațiilor tinere, care în 1991 nu avea nicio putere în țară, inclusiv celor nenăscute atunci, le-au revenit sarcina de a îndrepta cu propriul sânge greșelile elitelor de la vremea respectivă. Iar această situație este rezultatul erorilor în deciziile privind securitatea și apărarea.

„Tocmai de aceea, neglijarea PROTECȚIEI și APĂRĂRII statului a devenit principalul factor care, în cele din urmă, a făcut posibil acest mare și sângeros război”, a scris Zalujnîi.

Deși, provocările privind relația cu Rusia, cu care s-au confruntat instituțiile tânărului stat ucrainean, erau unele extrem de complexe, Zalujnîi privește deciziile de atunci referitoare la apărare ca fiind atent gândite pentru a slăbi țara.

„Dar a fost oare o decizie vizionară dezarmarea masivă, reducerea cheltuielilor pentru armată sau adoptarea, într-o singură zi, a unor hotărâri privind împărțirea Flotei Mării Negre? Dacă așa au stat lucrurile, atunci războiul nu era doar amânat, ci avea loc o slăbire planificată a statului ucrainean.

Noi, cetățenii Ucrainei, nu doar că ne-am dezarmat propria armată - am pierdut fabrici și întreprinderi strategice, potențial științific și capacități tehnologice de producție. Tocmai aceste lucruri ne lipsesc astăzi pentru a construi măcar o industrie proprie de rachete și de apărare antirachetă”, spune Zalujnîi.

- Lecția Memorandumului de la Budapesta

Orice țară care se dorește liberă, trebuie să fie pregătită să se apere singură deoarece, din diferite motive aliații sau garanții pot să nu-și îndeplinească obligațiile.

„Exemplul Memorandumului de la Budapesta este important pentru că securitatea unui stat nu se poate baza exclusiv pe asigurări externe, nici măcar pe garanții. Niciun document nu poate înlocui capacitatea proprie a unui stat de a se apăra. Iar statul se poate apăra numai prin disponibilitatea propriului popor de a opune rezistență și de a lupta, chiar și pe termen lung”, a scris Zalujnîi.

Reamintim, că Rusia, semnatar al Memorandumului, și garant al independenței și suveranității Ucrainei, a încălcat flagrant prevederile lui, în timp ce, ceilalți doi garanți, SUA și Marea Britanie, nu au reușit să se opună acțiunilor Rusiei.

- Lecția anului 2014, când Crimeea a fost anexată de Rusia și Donbasul sfâșiat de război pseudo-civil

Războiul vine și societatea ucraineană coștientizează sfârșitul iluziei și ce are de făcut. Este nevoie de o armată puternică. Reacția energică a forțelor armate ucrainene salvează țara și câștigă timp prețios. Dar, marele război a fost doar amânat.

În 2014, „a început războiul pe care încercaserăm să-l prevenim nu prin întărirea noastră, ci prin dezarmare și prin derivă spre Rusia. A fost un an extrem de greu, al pierderilor și durerii, dar și al speranței.

Atunci, prin război, societatea ucraineană a demonstrat uriașul său potențial de autoorganizare și rezistență.

Au existat și oameni care nu s-au temut să-și asume responsabilitatea acolo unde instituțiile statului nu reușeau să acționeze sau pur și simplu nu existau.

În cele din urmă, societatea a înțeles cu adevărat importanța armatei, încrederea în Forțele Armate a crescut, Forțele Armate însele au început să se transforme, iar statul a fost obligat să facă din securitate fundamentul politicii naționale. Atunci (în 2014), marele război a putut fi oprit. Tocmai nepregătirea noastră a dus la singura decizie corectă posibilă în acel moment”, precizează Zalujnîi.

- Lecția Minsk. Perioada de pace relativă din 2014 până în 2022 a fost o oportunitate de a rezolva problema. Dar, lipsa ucraineană de viziune a permis conducerii Rusiei să justifice intern intensificarea înarmării și pregătirile de război

În perioadele de pregătire a Acordurilor de la Minsk, Ucraina a gestionat negocierile fără o viziune clară, ceea ce a dus la o prelungire de opt ani a unei stări de incertitudine. Acest timp a fost folosit de Rusia pentru a se pregăti pentru un război mare, cu arme hipersonice și cu alte inovații, din fericire multe dintre ele doar propagandistice, război care depășea cu mult obiectivul Ucraina.

„Într-un asemenea moment (Acordurile Minsk 1 și 2) sunt necesare decizii, nu probleme amânate care, ulterior, nu mai pot fi rezolvate decât prin război. În pofida întregii tragedii care a precedat această situație, am primit șansa de a ne reformula viziunea și abordările privind semnificația independenței și locul Ucrainei în lume. Un loc care poate fi ocupat numai dacă dispui de propria forță.

În cele din urmă, manevrele diplomatice din jurul încercărilor de negociere cu Rusia au dus la războiul previzibil.

Este greu de spus dacă și astăzi anumite negocieri cu Rusia nu reprezintă o capcană, pentru că singura ieșire este o încetare a focului. Dar ceea ce reprezintă cu siguranță o capcană este o armată slăbită, demoralizată și politizată, care nu ne-ar mai oferi șansa de a ieși din capcana negocierilor”, a scris Zalujnâi.

- Lecția anului 2022. Moralul ridicat și inovația la scară mare au asigurat supraviețuirea națiunii ucrainene pe timp de război în fața unui inamic mult superior numeric.

Marele război pentru Ucraina vine. După șocul inițial, societatea și armata ucraineană înțeleg că au cele mai bune șanse de a supraviețui dacă sunt reziliente și dacă inovează mai rapid decât  inamicul, acestea fiind domeniile principale în care pot dobândi superioritatea pentru că în celelalte, Rusia o deținea incontestabil. 

„Am văzut că războiul modern nu mai înseamnă doar tancuri, artilerie și rachete. Înseamnă sisteme fără pilot, inteligență artificială, sisteme autonome de comandă, analiză și colectare a datelor, complexe robotizate și comunicații prin satelit reziliente.

Războiul a devenit, în anumite privințe, mai ieftin și mai accesibil, dar și mai brutal. Ucraina a devenit unul dintre principalele poligoane ale revoluției militar-tehnologice a secolului XXI și ar fi trebuit să devină poate unul dintre cele mai puternice state din lume.

Războiul accelerează dezvoltarea progresului științific și tehnologic. Din nefericire, acest progres, care ucide zilnic inclusiv civili, oferă totodată unora posibilitatea de a câștiga bani. Din păcate, așa a fost întotdeauna. De aceea, niciun marketing, oricât de „frumos” ar fi, nu poate înlocui o strategie autentică, bazată pe știință și experiență.

(…) Rezistența poporului ucrainean ne-a confirmat statutul de actor de sine stătător și demonstrează clar necesitatea renunțării la politica așa-numitelor „zone gri” din sistemul relațiilor internaționale. Ieșim din statutul de „tampon” între Est și Vest, statut în care atât Estul, cât și Vestul au încercat să ne mențină timp de decenii”, a spus Zalujnîi.

4. Cum arată viitorul Ucrainei?

- Acest viitor depinde foarte mult de cum se va înclina balanța războiului de în următoarele luni. Disensiuni interne ar putea amenința Ucraina mai mult decât rachetele și trupele ruse.  

Momentan, Ucraina rezistă. Europa are oportunitatea de a valorifica experiența unică de luptă și poziția geografică a Ucrainei în a realiza o nouă arhitectură viabilă de securitate pe continent cu un sprijin redus al forțelor convenționale ale SUA atrase intenționat de China în Pacific. Însă, fereastra de timp a Europei și a lumii libere în general, pentru a realiza noul sistem de securitate, este una limitată deoarece, Ucraina s-ar putea apropia periculos de mult de punctul de rupere internă.

„Ucraina a devenit epicentrul de la care începe formarea unei noi arhitecturi de securitate pe continentul european. Forțele Armate ale Ucrainei au dobândit o experiență unică în purtarea unui război tehnologic de amploare împotriva unui adversar superior — o experiență de care nu dispune nicio armată a statelor NATO. Acestea sunt deja realități pe care le pot respinge doar cei care încearcă cu încăpățânare să nege realitățile războiului contemporan și să continue să trăiască în paradigma descurajării din perioada Războiului Rece.

Ucraina a devenit unul dintre actorii-cheie ai formării noii arhitecturii europene de securitate. Dacă toți europenii sunt pregătiți pentru acest lucru rămâne o altă întrebare deschisă. (…)

Nu resping ideea alianțelor și blocurilor internaționale de securitate, dar sunt conștient că ele pot fi utile numai dacă în spatele lor se află propria forță, reziliența economică și superioritatea tehnologică. Iar alianțele trebuie făcute cu cei care își construiesc strategia națională de apărare pornind de la înțelegerea și disponibilitatea de a se adapta schimbărilor pe care progresul științific și tehnologic le aduce astăzi lumii”, a scris Zalujnâi.

- Va supraviețui Ucraina scandalurilor interne? Poate fi națiunea reunită în jurul unei strategii de dezvoltare națională care are ca element central apărarea?

„Cum transformăm experiența acestui război într-un sistem de securitate națională pe termen lung?”, se întreabă Zalujnâi. „Cum vom străbate acest deșert încă, poate, cinci ani fără să ne certăm între noi și fără să ne dizolvăm într-o lume care începe deja să trăiască și să-și construiască ordinea după o nouă logică - logica unui progres științific și tehnologic extrem de rapid?”

„Pentru aceasta este nevoie de o strategie de dezvoltare coerentă și eficientă. În centrul ei trebuie să se afle SECURITATEA. Și da: oricine va promite dezvoltarea economiei, reconstrucție și progres ignorând factorul-cheie al securității este un „profet” care ne prevestește tuturor un drum pe care îl cunoaștem deja”, spune Zalujnâi.

- Pentru a supraviețui, Ucraina trebuie să-și asigure victoria strategică: un destin care nu mai poate fi schimbat cu forța din exterior

„Ucraina a demonstrat deja că știe să lupte. Acum trebuie să demonstrăm că știm să supraviețuim și să învingem strategic: să nu repetăm greșelile trecutului, să transformăm experiența în doctrina viitorului, tehnologiile în economie, armata într-un sistem de descurajare, iar independența într-o realitate istorică ireversibilă.

Trebuie să mergem mai departe și să facem tot posibilul pentru ca, în al 40-lea an al independenței Ucrainei, să putem spune:

„Cu siguranță, nu ne va mai fi niciodată rușine, pentru că nu ne-am oprit în deșert…”

Notă: În mesajul său, generalul Zalujnâi a făcut și o paralelă între situația actuală a Ucrainei și exodul biblic de 40 de ani al evreilor care spre sfârșitul periplului lor în deșert începuseră să se îndoiască de calea aleasă, cea a eliberării.