Același Caracal, două strategii diferite. Olanda construiește o capacitate, România a cumpărat deocamdată platforma urmând să decidă ce construiește în jurul ei

Olanda cumpără o capacitate, nu doar elicoptere

Cele 12 aparate olandeze vor înlocui Cougar AS532 din dotarea Defence Helicopter Command și vor intra în 300 Special Operations Squadron. Testarea primelor aparate este programată în 2028, iar livrarea primului elicopter la începutul lui 2030. Unitatea va executa, alături de Commando Corps al armatei și de forțele maritime pentru operații speciale, misiuni de recunoaștere specială, sprijin ofensiv și sprijin militar.

Caracalul este doar o piesă dintr-un sistem. Olanda a creat deja structura organizațională, a definit misiunile, dezvoltă echipamentele specifice și pregătește personalul. Programul poartă numele SOF Air Rotary Wing, iar elicopterul este gândit să schimbe informații cu C-390M, F-35, Brigada Aeromobilă, pușcașii marini și forțele terestre. Haga poate susține o misiune a forțelor pentru operații speciale pe termen lung și, eventual, o a doua pe termen scurt, ceea ce arată o alegere clar, axate pe o flotă mică cu specializare mare.

România cumpără o platformă multirol

Contractul românesc, anunțat de Airbus tot pe 7 octombrie, a fost încheiat prin instrumentul european SAFE, prin Direcția Generală pentru Armamente din Franța. Ordinul de achiziție costă circa 757 de milioane de euro, iar valoarea aprobată a proiectului SAFE este de 852 de milioane de euro, cu suport logistic și instruire. Din iulie, MApN a cerut o capabilitate de atac, recunoaștere, supraveghere, protecție tactică și asalt aeropurtat, ziua și noaptea. Airbus precizează că aparatele vor iniția înlocuirea flotei de IAR-330 Puma pentru operații convenționale și speciale.

România nu cumpără așadar Caracalul exclusiv pentru forțele speciale. Îl introduce ca înlocuitor treptat al unei părți importante din rolurile Pumei. Este o abordare logică pentru o țară cu resurse limitate și un spectru larg de misiuni. Riscul este însă că, atunci când aceeași platformă trebuie să facă aproape tot, nicio misiune nu beneficiază de un număr suficientă de aparate specializate.

De ce aleg ambele țări același elicopter

H225M este o platformă matură, nu un experiment. Poate transporta până la 28 de militari, are o rază standard de circa 920 de kilometri, operează de la sol și de pe nave, iar realimentarea în aer îi extinde considerabil raza. Pentru forțele speciale contează viteza, distanța, operarea noaptea și conectarea la comandă și control. Pentru România contează și capacitatea de transport de trupe, asalt aeropurtat, sprijin terestre și misiuni maritime.

Avantajul industrial românesc: IAR Brașov

România nu este doar client. IAR Brașov cooperează de ani buni cu Airbus Helicopters, iar acordul industrial pentru H215M, semnat în 2017 și extins ulterior, a fost revizuit în 2025 pentru a include și H225M. Prin SAFE, MApN precizează că IAR Brașov va contribui cu 15% din achiziția comună. Logica este cunoscută deja și are în vedere nu doar achiziție de produse finite, ci și mentenanță, know-how și autonomie pe ciclul de viață. România mai are comandate și două H215M în configurație navală, din aceeași familie Super Puma, ceea ce sugerează începutul unei arhitecturi bazate pe platforme comune.

12 Caracaluri nu înlocuiesc Puma peste noapte

Flota de Puma este numeroasă și îmbătrânită. Sursele oficiale confirmă doar contractul pentru 12 aparate, nu o a doua tranșă. Dacă România se oprește aici și păstrează Puma pentru misiuni secundare, rezultatul va fi o capacitate modernă mică, susținută de o flotă veche. Dacă cele 12 aparate sunt prima fază a unui program mai larg, putem vorbi despre o transformare reală a aviației militare de transport și asalt.

Războiul din Ucraina a arătat cât de vulnerabile sunt elicopterele lângă o zonă saturată de apărare antiaeriană, senzori, drone și arme cu rază lungă. Nu mai este suficient să transporți trupe. Contează senzorii, comunicațiile securizate, autoprotecția, planificarea de misiune, interoperabilitatea și mai ales doctrina. Olanda pare să fi pornit de la această realitate, iar România are ocazia să o facă la rândul ei.

Caracalul este însă un instrument, iar strategia este ceea ce construiești în jurul lui. Olanda a început deja stabilind o unitate specializată, misiuni definite, echipamente dedicate, instruire și integrare cu alte platforme. România a făcut primul pas prin alegerea platformei și prin legarea programului de industria națională. 

Dacă cele 12 aparate rămân doar cele mai moderne elicoptere dintr-o flotă îmbătrânită, progresul va fi real, dar limitat. Dacă devin nucleul unei arhitecturi de operații speciale, asalt aeropurtat, mobilitate tactică și interoperabilitate cu C-390M, forțe terestre și navale, atunci programul poate deveni începutul unei transformări mult mai ample. Haga a cumpărat o capacitate, București a cumpărat, deocamdată, platforma din care aceasta poate fi construită. Diferența o va face ceea ce se va pune în jurul celor 12 Caracaluri.