Marina are și ea nevoie de astfel de mijloace, deoarece navele și submarinele operează la distanțe de mii de kilometri de coastă. Istoricul militar rus Dmitri Boltenkov a precizat cum Centrele de război electronic pot ajuta în timp de pace și în timp de război și ce sisteme unice au marinarii ruși.
În prima linie
Al doilea război din Karabah a arătat în mod clar noi metode de ducere a acțiunilor de luptă. Acestea includ utilizarea masivă a dronelor și folosirea pe scară largă a războiului electronic. Vremurile în care Forțele Navale erau asociate doar cu nave și submarine sunt demult apuse.
În prezent, Forțele Navale ale Federației Ruse reprezintă, în primul rând, o structură operativ-strategică, responsabilă de apărarea marilor teritorii rusești. Acestea sunt capabile să ducă acțiuni de luptă pe mare, sub apă, în aer, pe uscat și în sfera radioelectronică. Astfel, Regiunea Kaliningrad este apărată de Flota din Marea Baltică. Peninsula Crimeea este în zona de responsabilitate a Flotei din Marea Neagră. De Peninsula Kamchatka răspunde Comandamentul trupelor și forțelor din nord-estul Rusiei. Peninsula Kola și cea mai mare parte a zonei Arctice revin Flotei de Nord.
În compunerea Regiunilor Militare se află brigăzi de război electronic. Acestea sunt, în esență, formațiuni din prima linie pentru desfășurarea operațiilor de luptă în sfera radioelectronică. În Forțele Navale, analogul unor astfel de brigăzi este Centrul de război electronic. Marina dispune de cinci astfel de centre - câte unul pentru flotele din partea europeană a Rusiei și două pentru Flota din Oceanul Pacific.
În general, este imposibil să ne imaginăm ducerea luptei și viața obișnuită a marilor unități navale fără electronica radio de astăzi. Semnalele de conducere sunt transmise prin intermediul comunicațiilor radio pe unde scurte. Dirijarea sistemelor pentru conducerea armamentelor, navigația, transmiterea de informații între nave și statele majore - toate acestea fac parte din sfera radioelectronică. Timpul trimiterii navelor de mesagerie ale escadrelor și al transmiterii informațiilor cu steagurile a dispărut demult.
În prezent, în prim-planul atenției se află Centrele de război electronic ale Forțelor Navale. În ultimii ani, avioanele statelor membre NATO au zburat în mod constant în jurul exclavei Kaliningrad și a Peninsulei Crimeea. În acest an, s-a ajuns la simularea loviturilor cu rachete ale bombardierelor strategice americane asupra unităților militare și navelor flotelor din Marea Baltică și Marea Neagră. Grupările navale ale NATO își desfășoară în mod regulat misiunile în aceste mări. De asemenea, în primăvara acestui an, marina americană și britanică au intrat în Marea Barents pentru prima dată în ultimii 30 de ani.
Toate acestea forțează conducerea Forțelor Navale ale Rusiei să consolideze atât Marina în ansamblu, cât și componenta radioelectronică a acesteia.
În ultimii ani, în dotarea Centrelor de război electronic au intrat complexele de suprimare a comunicațiilor radio pe unde scurte Murmansk-BN. Acestea sunt destinate pentru descoperirea liniilor de comunicații radio pe unde scurte, la nivelurile de conducere operativ și strategic ale adversarului, precum și pentru analiza tehnică a țintelor identificate și suprimarea lor radioelectronică.
Puterea complexului poate ajunge la 400 de kilowați. În timpul întrebuințării în luptă, complexul Murmansk-BN este capabil să funcționeze la distanțe de până la 5.000 de kilometri. Astfel, folosind complexul din Regiunea Kaliningrad, este posibil, de fapt, să se poată opri toate comunicațiile radio pe unde scurte ale NATO din Oceanul Atlantic. Și operând din Regiunea Kamchatka acestea pot opri semnale radio pe o suprafață situată de la Chukotka la insulele japoneze. Un alt complex de contracarare a comunicațiilor radio pe unde scurte este Samarkand. Niciuna dintre caracteristicile sale nu a fost publicată în sursele deschise. Pentru suprimarea comunicațiilor prin satelit se folosesc alte sisteme, în special Tirada-2.
De ei nu te poți ascunde
Un element foarte important al apărării a devenit cercetarea radioelectronică. În cadrul NATO, aceasta este realizată de avioane de cercetare și avioane de detectare radar (în special E-3 AWACS, E-2 Hawkeye și E-8 JSTAR) și servește la stabilirea locației obiectivelor militare și navelor. În continuare, datele obținute prin cercetare pot fi transmise platformelor purtătoare de rachete de croazieră - nave și bombardiere. Pentru lupta împotriva acestora, armata rusă utilizează stațiile de bruiaj radio Krasukha-4 și Krasukha-2, destinate pentru mijloacele radar aeropurtate și spațiale ale adversarului. Electronica radio se dezvoltă rapid și un nou complex, Divnomorye, a fost creat pentru a înlocui complexele Krasukha. Acesta este folosit pentru blocarea sistemelor de cercetare prin radiolocație a avioanelor străine și a radarelor prin satelit, elicopterelor, dronelor și rachetelor de croazieră.
Complexul Divnomorye, care este complet automatizat, este amplasat pe o singură mașină. După ce descoperă o țintă, sistemul analizează în mod independent semnalul și îi determină tipul, direcția și puterea de radiație. Pe baza acestor date, sunt obținute caracteristicile tehnico-tactice ale obiectului. Ulterior, sistemul întocmește, în regim automatizat, un plan de suprimare și selectează independent cel mai eficient tip de bruiaj. În plus, sistemul afectează radarul adversarului cu radiații puternice de zgomot.
Potrivit anumitor surse, un astfel de complex a intrat deja în serviciu la Centrul 841 război electronic și, conform zvonurilor, complexul a fost deja testat pe Marina britanică în Marea Nordului. În același timp, continuă dotarea Forțelor Navale cu sisteme destinate pentru lupta împotriva dronelor.
Complexele de război electronic de coastă ale flotei rusești sunt responsabile nu doar de asigurarea protecției electronice a forțelor și mijloacelor acesteia, ci și de cercetarea radioelectronică activă a forțelor țărilor străine, culegând și analizând date.
Centrele de război electronic sunt cel mai important element al așa-numitelor zone de restricționare a accesului (A2AD). Astfel de zone au fost create în Regiunea Kaliningrad și în Peninsulele Crimeea, Kola și Kamchatka. Acestea includ o varietate de subsisteme de atac, în special complexele de rachete de coastă Bastion și Ball, forțele aeriene și navale, precum și forțele de apărare antiaeriană, dotate cu complexe S-400 și Pantsir-S1. Scuturile invizibile și sabia acestor „zone” sunt reprezentate de Centrele de război electronic ale Forțelor Navale.
Militarii SUA și NATO, care operează în apropierea granițelor Federației Ruse, au simțit impactul în spectrul radioelectronic. De exemplu, în urmă cu ceva timp, amiralul John Richardson, care se ocupă de operațiile navale americane (omologul comandantului-șef al Forțelor Navale ruse), a spus într-un interviu acordat postului de radio Vocea Americii: „În ultimii ani, marinarii militari americani s-au confruntat cu o capacitate de război electronic rus din ce în ce mai mare. Trebuie să ne construim mijloace de combatere a acestor amenințări din partea Rusiei. Aceasta este o nouă provocare pentru Marina SUA. Aceste tehnologii distructive vor fi decisive în viitoarele bătălii”.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
