Decizia a fost luată după un raport prezentat de generalul-maior Evgheni Hmara, șeful interimar al SBU, iar Zelenski a fost explicit în privința mizei, subliniind că serviciul de informații are mandat să intensifice, pentru următoarele șase săptămâni, presiunea asupra Rusiei prin toate mijloacele de care dispune.
Numele lui Hmara nu este deloc întâmplător în acest context. Veteran al unităților de operații speciale, el a condus ani de zile Centrul pentru Operații Speciale „Alfa” al SBU înainte de a fi numit, la începutul lunii ianuarie 2026, șef interimar al întregului serviciu, după retragerea controversată a predecesorului său, generalul Vasili Maliuk.
Schimbarea a provocat la vremea respectivă nemulțumiri vizibile în rândul unor comandanți de top ai armatei ucrainene, inclusiv al șefului forțelor de drone, care apreciau rolul lui Maliuk în operațiile de sabotaj din spatele liniilor rusești.
![]()
Hmara, descris de presa ucraineană drept un ofițer discret, dar cu experiență solidă pe teren, a preluat de atunci conducerea exact a structurii pe care președintele o evidențiază acum ca fiind cea mai eficientă a serviciului, respectiv Centrul „Alfa”.
Iar evaluarea nu este una gratuită. Potrivit datelor făcute publice pe 23 iunie, când Ucraina a marcat a 32-a aniversare a Centrului „Alfa”, unitatea a revendicat distrugerea a aproape 1.900 de tancuri, peste 3.400 de vehicule blindate și mai bine de 23.000 de drone și alte mijloace tehnice ale armatei ruse, un palmares construit aproape integral pe atacuri cu drone produse 100% în Ucraina, de la modelele „Liutîi” și „Palianîţia” până la noile variante dezvoltate special pentru misiuni de mare distanță.
Misiunile la mare distanță par să fie chiar esența acestei noi etape. În ultimele săptămâni, unități ale SBU, adesea în colaborare cu Direcția Principală de Informații (GUR) și Forțele pentru Operații Speciale, au lovit rafinării, depozite de combustibil și noduri logistice rusești situate la sute, uneori la peste 1.500 de kilometri de frontiera ucraineană.
Zelenski însuși a vorbit despre o strategie de „blocaj logistic” care a obligat autoritățile ruse să introducă măsuri de raționalizare a carburanților în cel puțin 25 de regiuni și a determinat redirecționarea sistemelor de apărare antiaeriană rusești dinspre teren spre protecția Moscovei și a podului Kerci, în detrimentul altor sectoare ale frontului și ale teritoriilor ocupate, inclusiv din Crimeea, regiune pe care serviciile ucrainene o descriu acum drept o „zonă de pierderi constante” pentru forțele ruse.
![]()
Anunțul operațieii de 40 de zile vine într-un moment în care procesul diplomatic dintre Kiev, Moscova și Washington este blocat. La începutul lunii iunie, Kremlinul a respins o nouă propunere de negocieri venită din partea lui Zelenski, după luni de runde de discuții purtate la Abu Dhabi, Geneva și Miami, în care doar s-au anunțat „progrese” fără să producă, de fapt, un acord.
Rusia continuă să ceară cedarea integrală a regiunii Donbas și renunțarea Ucrainei la aspirațiile sale privind NATO, condiții pe care Kievul le respinge categoric, în timp ce atacurile rusești asupra orașelor ucrainene s-au intensificat în loc să se reducă.
Moscova pare că are tot interesul să tergiverseze negocierile cât timp consideră că inițiativa militară îi este favorabilă, iar Washingtonul, concentrat în ultimele luni pe criza din Orientul Mijlociu, are o capacitate diplomatică limitată pentru a forța o soluție rapidă pe frontul ucrainean.
În acest cadru, operația aprobată de Zelenski pare să fie gândită exact ca o formă de presiune militaro-politică menită să compenseze blocajul de la masa negocierilor. Dacă diplomația nu produce rezultate, mesajul Kievului este transmis către Moscova prin foc, fum și pene de curent la rafinăriile și depozitele care alimentează efortul de război rus.
În același timp, toate aceste lovituri sunt menite să-i facă pe ruși să înțeleagă că războiul pornit de conducerea lor este real și că trebuie să se sfârșească, un calcul pe care Kievul pare dispus să-l testeze, zi de zi, pentru următoarele șase săptămâni.