Manualele NATO, rescrise în Ucraina (VIDEO): De ce piloții de F-16 au abandonat tacticile occidentale pentru a contracara eficient aviaţia rusă

Într-o analiză rară și detaliată care oferă o perspectivă asupra operațiunilor cu avioane de generație a patra în cel mai dens mediu de apărare antiaeriană din lume, un pilot ucrainean de F-16 a dezvăluit că tacticile predate de instructorii occidentali s-au dovedit în mare parte inaplicabile pe frontul actual.

Această discrepanță între doctrina Alianței și realitatea dură a războiului de uzură forțează Forțele Aeriene Ucrainene să improvizeze strategii noi, transformând experiența de luptă a „Viper-ului” într-o lecție inversă pentru planificatorii militari occidentali.

Avioanele F-16 trebuie să supraviețuiască într-un spațiu aerian complex

Miezul problemei rezidă în faptul că instruirea NATO a fost fundamentată pe decenii de conflicte în care supremația aeriană a Occidentului era un dat, nu un factor aflat permanent sub semnul întrebării.

În Ucraina însă, avioanele F-16 trebuie să supraviețuiască într-un spațiu aerian saturat de sisteme de rachete sol-aer rusești și de avioane interceptoare precum MiG-31 și Su-35, dotate cu rachete R-37M cu rază lungă de acțiune.

Pilotul ucrainean a subliniat că tacticile predate în centrele de instruire din Europa și SUA nu au luat în calcul un inamic capabil să mențină patrule constante la altitudini mari, forțând avioanele ucrainene să evolueze aproape exclusiv la joasă altitudine pentru a evita detectarea și angajarea timpurie.

Adaptarea a fost obligatorie și rapidă. Piloții au fost nevoiți să conceapă propriile proceduri pentru interceptarea rachetelor de croazieră și a dronelor de atac de tip Shahed, misiuni care nu au fost prioritare în curriculumul standard de instruire occidental.

Flota de F-16 a Ucrainei a bifat peste 1.000 de ținte aeriene distruse

Rezultatele sunt însă impresionante: până la începutul anului 2026, flota de F-16 a Ucrainei a bifat peste 1.000 de ținte aeriene distruse, inclusiv un caz remarcabil în care un singur pilot a doborât șase rachete de croazieră și șapte drone într-o singură ieșire, folosind cu precizie inclusiv tunul de bord de 20 mm pentru a conserva stocul limitat de rachete AIM-9 Sidewinder.

O tactică inovatoare și extrem de riscantă descrisă în interviu este cea a diversiunii coordonate în grup. În misiunile de sprijin pentru avioanele de atac dotate cu bombe de precizie GBU-39 SDB, formațiile de F-16 acționează uneori ca elemente de diversiune.

Pilotul a relatat o misiune recentă în regiunea Donbas unde o formație de trei avioane F-16 s-a expus intenționat radarelor inamice pentru a distrage focul sistemelor de apărare rusești.

Prin manevre evazive executate la limită, piloții au „consumat” rachetele inamice lansate din direcții diferite, creând astfel o fereastră de oportunitate pentru ca avioanele de atac să își distrugă țintele aflate la sol și să revină în siguranță la bază.

Ce limitări tehnice au avioanele F-16 oferite Ucrainei?

În ciuda succeselor tactice, pilotul a lansat un avertisment privind limitările tehnice ale actualelor platforme F-16 primite din surplusul european.

Acesta a argumentat că, pentru a contracara cu adevărat supremația avioanelor rusești de generația a cincea, precum Su-57, Ucraina are nevoie de versiuni mai avansate, cum este Block 70/72, sau cel puțin de modernizarea radarelor existente cu tehnologie AESA.

Fără aceste capabilități, lupta rămâne una asimetrică, în care piloții ucraineni trebuie să suplinească prin ingeniozitate și risc extrem lipsa parității tehnologice în ceea ce privește raza de detecție și angajare.

Această adaptare accelerată a tacticilor de luptă, impusă de realitățile frontului, are acum un impact de tip bumerang asupra Alianței.

Instructorii NATO, care anterior ofereau lecții teoretice, studiază acum cu atenție datele de telemetrie și rapoartele de misiune venite din Ucraina pentru a-și ajusta propriile programe de pregătire. 

Realitatea că un avion F-16 poate fi utilizat eficient ca vânător de rachete de croazieră într-un mediu EW (război electronic) total schimbă modul în care statele occidentale își planifică apărarea propriilor infrastructuri critice, demonstrând că, în 2026, adevăratele manuale de luptă sunt scrise pe cerul Ucrainei.