Liderii Finlandei și Norvegiei au discutat la telefon cu Vladimir Putin. "Discuția a fost directă și la obiect"

Președintele Finlandei, Alexander Stubb, și premierul Norvegiei, Jonas Gahr Støre, au avut astăzi o convorbire telefonică directă cu Vladimir Putin, într-un nou și semnificativ demers diplomatic pentru relansarea negocierilor privind încheierea războiului din Ucraina. Inițiativa celor doi lideri nordici vine la doar o săptămână după reuniunea de la Oslo cu Volodimir Zelenski și emisarul special al lui Donald Trump, Steve Witkoff, și într-un moment în care Statele Unite încearcă să repună pe linia de plutire negocierile ruso-ucrainene.

Stubb a descris discuția cu Putin drept „deschisă și substanțială”, iar Store a declarat că cei doi lideri au insistat asupra necesității dezescaladării conflictului și a reducerii costurilor umane și materiale ale războiului. Cei doi au subliniat că Finlanda și Norvegia sunt state vecine cu Rusia și că rezultatul războiului va avea consecințe directe asupra securității lor și asupra arhitecturii de securitate europene.

Un aspect interesant este că Stubb și Store nu au vorbit în numele Europei în ansamblu. Potrivit comunicării finlandeze, demersul a fost întreprins de cei doi lideri în numele propriilor state și în consultare cu Ucraina. Tocmai această precizare devine importantă în contextul unei dezbateri care se intensifică în Europa pe tema cine va vorbi, în cele din urmă, cu Putin în numele europenilor.

De la Oslo la Moscova, o nouă pistă diplomatică

Convorbirea nu trebuie totuși privită izolat. Pe 20 octombrie, Store i-a găzduit la Oslo pe Volodimir Zelenski, Alexander Stubb și Steve Witkoff. Discuțiile au vizat securitatea Ucrainei, problemele teritoriale, reconstrucția și ordinea de securitate europeană postbelică. La reuniunea de lucru au participat și consilieri pentru securitate națională din Marea Britanie, Germania, Italia, Uniunea Europeană și NATO.

Witkoff a plecat apoi la Sankt Petersburg pentru o întâlnire cu Putin, unde a prezentat propunerile discutate la Oslo. După întâlnirea cu Putin, Store a declarat că există un acord de principiu pentru reluarea unor negocieri la nivel înalt între Statele Unite, Rusia și Ucraina, probabil în noiembrie. Moscova a indicat ulterior că următoarea rundă trilaterală ar urma să aibă loc în prima jumătate a lui noiembrie, la Abu Dhabi.

Prin urmare, convorbirea Stubb–Store–Putin apare într-un moment în care procesul diplomatic începe să se miște din nou pe mai multe canale simultan, Washington–Moscova, Washington–Kiev, europeni–Kiev și, acum, lideri europeni–Moscova.

De ce tocmai Stubb și Store?

Alegerea celor doi nu este întâmplătoare. Finlanda și Norvegia sunt două state nordice aflate direct în vecinătatea Rusiei și au o experiență strategică diferită, dar complementară. Finlanda are o experiență istorică profundă a relației cu Moscova, iar Alexander Stubb a devenit unul dintre liderii europeni capabili să mențină simultan un dialog strâns cu Washingtonul și o poziție foarte fermă în sprijinul Ucrainei.

Norvegia adaugă o altă dimensiune fiind stat NATO, dar nu membru al UE, și are propriile interese strategice majore în relația cu Rusia, în special în Arctica și Atlanticul de Nord.

Mai important, ambii lideri au fost implicați în încercarea de a construi o punte între poziția americană și cea europeană. La Oslo, Stubb și Store au lucrat împreună cu Witkoff și Zelenski tocmai pentru a pregăti terenul pentru următoarea etapă a negocierilor. Stubb a spus ulterior că procesul diplomatic a revenit „pe linia corectă”, iar Zelenski a declarat că Ucraina este pregătită pentru negocieri, cu condiția ca ea să fie prezentă la masa unde se decide viitorul său.

Europa începe să caute propriul interlocutor pentru Putin

Aici se află probabil adevărata semnificație a convorbirii. În ultimele zile, presa europeană a relatat că mai multe capitale analizează posibilitatea desemnării unuia sau a unui grup de lideri care să reprezinte Europa în discuțiile cu Rusia. Printre numele vehiculate se află Giorgia Meloni, Alexander Stubb, Petr Pavel, Mette Frederiksen și Jonas Gahr Store. Nu există deocamdată o decizie oficială, iar una dintre variantele discutate ar fi constituirea unui mic grup de lideri, pentru a evita competiția între capitale și dificultatea desemnării unei singure persoane.

UE nu are încă un mecanism politic simplu prin care un lider național să poată vorbi în numele întregului continent într-o asemenea negociere. Iar Europa este departe de a avea o poziție perfect uniformă asupra modului în care trebuie încheiat războiul.

Tocmai de aceea, reacția Danemarcei este relevantă. Premierul Mette Frederiksen a criticat inițiativa nordică, afirmând că aceasta nu a fost coordonată cu ceilalți lideri europeni și exprimând îndoieli asupra utilității unor asemenea demersuri individuale.

Critica nu înseamnă neapărat opoziția față de negocieri. Ea arată însă problema că Europa vrea să vorbească cu Putin, dar nu a decis încă cine are mandatul să vorbească în numele ei.

Putin acceptă dialogul cu europenii, dar asta nu înseamnă că și-a schimbat poziția

Este important să nu confundăm deschiderea Kremlinului către asemenea contacte cu o schimbare în bine a strategiei lui Putin. Moscova a continuat să insiste că o soluție finală trebuie să includă discutarea propriilor sale probleme de securitate și nu a renunțat la obiectivele sale fundamentale privind Ucraina. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a transmis recent că reluarea negocierilor trilaterale este posibilă, dar a subliniat că o reglementare cuprinzătoare nu poate exista fără discutarea problemelor de securitate ale Rusiei și Ucrainei.

Prin urmare, Putin pare dispus să discute cu europenii nu pentru că Moscova ar fi abandonat propria viziune, ci pentru că orice negociere serioasă privind arhitectura de securitate europeană are nevoie, inevitabil, de interlocutori europeni.

Aici putem considera că se face un pas înainte, pentru că Rusia a contestat în mod repetat legitimitatea actualei arhitecturi europene de securitate și a preferat discuțiile directe între marile puteri. În același timp, atunci când negocierile privind Ucraina încep să se apropie de problema garanțiilor de securitate și a ordinii europene postbelice, Europa nu mai poate fi exclusă atât de ușor.

Momentul este important

Convorbirea de astăzi vine într-un moment în care administrația Trump încearcă să obțină o nouă rundă de negocieri ruso-ucrainene, iar Washingtonul și Moscova par să fi reluat contactele directe la nivel înalt. În același timp, europenii încearcă să evite scenariul în care viitorul securității continentului este negociat exclusiv între Washington și Moscova.

Europa începe să caute propriul canal de comunicare cu Kremlinul, chiar dacă încă nu a reușit să decidă cine și cu ce mandat va vorbi în numele ei. Iar acesta ar putea fi unul dintre cele mai importante efecte secundare ale actualei ofensive diplomatice a administrației Trump. În loc să scoată Europa din proces, presiunea americană pentru un acord rapid cu Moscova pare că determina Europa să-și construiască, în sfârșit, propriul mecanism de negociere.

Pentru noi, evoluția merită urmărită cu atenție. Dacă se va ajunge la negocieri privind arhitectura de securitate europeană, statele de pe flancul estic nu vor putea trata acest proces ca pe o simplă negociere despre încetarea focului în Ucraina. Ceea ce se negociază este, în fond, unde începe și unde se termină noua frontieră strategică dintre Rusia și Europa.

Danemarca: Liderii UE ar trebui să acționeze unitar

Mette Frederiksen a subliniat importanța menținerii unității între toți europenii pentru a putea vorbi cu o singură voce în relațiile cu Rusia.

Prim-ministrul danez Mette Frederiksen a declarat că este „foarte sceptică” cu privire la această „inițiativă independentă a Norvegiei și Finlandei”, deoarece apelul telefonic cu liderul Kremlinului, Vladimir Putin, nu a fost coordonat cu restul liderilor europeni, a declarat Frederiksen pentru postul danez de televiziune DR, relatează The Guardian.  

„Nu văd niciun semn că Rusia caută pacea cu Europa - nici în războiul hibrid care are loc zilnic, nici în Ucraina, unde se comit atacuri brutale și agresive în fiecare zi. Cred că Europa ar trebui să rămână unită, iar statele să nu acționeze independent unele de celelate”, a declarat Frederiksen.