Deși atacă zilnic Odesa și porturile de la Dunăre, Kremlinul acuză Ucraina de “acte teroriste” împotriva navelor și respinge oferta de încetare reciprocă a atacurilor în Marea Neagră
14 August 2026
Forțele ucrainene susțin că au obținut dominația prin foc asupra peninsulei Kinburn, obligând trupele ruse să abandoneze poziții din sectoarele nordice și vestice și să se retragă spre interior.
Deși militarii ucraineni nu sunt prezenți fizic pe cordonul litoral, dronele lor fac legea, trupele ruse confruntându-se cu o situație logistică tot mai dificilă, pierderi constante și tentative de dezertare. Miza depășește însă controlul unei fâșii de teren: Kinburn poate deveni o platformă de presiune ucraineană spre regiunea Herson și Crimeea ocupată.
În 2023, forțele ruse au fost obligate să se retragă de pe Insula Șerpilor și de pe teritoriul regiunii Herson situat la nord de fluviul Nipru. În ambele situații, militarii ruși din acele teritorii nu au mai putut fi susținuți logistic deoarece loviturile ucrainene au redus drastic ritmul de aprovizionare, în timp ce pierderile se tot acumulau și nu mai puteau fi refăcute.
Acum la trei ani distanță, scenariul se repetă într-o zonă apropiată – peninsula Kinburn.
Situația militară din peninsula Kinburn pare să se fi modificat semnificativ în ultimele săptămâni, cel puțin potrivit evaluării prezentate de colonelul Denis Nosikov, comandantul Grupării Operativ-Tactice „Odesa” din Forțele Armate ale Ucrainei, într-un interviu recent acordat Radio Europa Liberă.
Nosikov este responsabil pentru fâșia de apărare ucraineană de-a lungul întregii coaste a Mării Negre: de la Vîlkovo până la granița cu Transnistria controlată de Rusia, precum și o parte din regiunea Mîkolaiv până la estuarul Nipru-Bug și Peninsula Kinburn.
Militarii ucraineni nu controlează fizic cordonul litoral Kinburn și nu au dislocat acolo forțe convenționale permanente. Cu toate acestea, Nosikov susține că peninsula se află în prezent sub control prin foc atât de puternic încât unitățile ruse au fost obligate să abandoneze o parte dintre pozițiile lor și să se retragă din zonele nordice și vestice.
Imaginea oferită de comandantul ucrainean este cea a unei garnizoane ruse transformate treptat într-o forță blocată într-un spațiu dificil de aprovizionat și permanent expus loviturilor.
Peninsula Kinburn are o lungime de aproape 40 de km și o lățime medie de 6 km, fiind situată la aproximativ 60 km V-SV de Herson sau la 80 km E de Odesa.
Trupele ruse s-au retras spre interiorul peninsulei
Potrivit lui Denis Nosikov, principala formațiune rusă prezentă pe Kinburn este Regimentul 337 independent de asalt. Comandantul ucrainean afirmă însă că unitatea nu mai desfășoară efectiv acțiuni ofensive.
„Forțele de Apărare ale Ucrainei domină acum complet, iar adversarul se află într-o defensivă profundă”, susține Nosikov.
Loviturile ucrainene de artilerie și aviație, combinate cu acțiuni ale dronelor și cu atacuri asupra rutelor logistice, ar fi determinat trupele ruse să se retragă din sectoarele expuse ale cordonului.
Forțele ruse s-ar fi concentrat mai mult în interiorul peninsulei, în zone împădurite și în cele câteva localități mai mari unde pot utiliza subsoluri, adăposturi și buncăre.
Conform estimării prezentate de comandantul GOT „Odesa”, pe peninsula Kinburn s-ar afla în continuare peste 2.500 de militari ruși.
Problema critică a Rusiei: logistica
Principalul avantaj pe care Ucraina pare să încerce să-l exploateze nu este controlul fizic al terenului, ci izolarea progresivă a contingentului rus. Kinburn este o zonă îngustă, cu acces dificil, iar vulnerabilitatea rutelor de aprovizionare transformă logistica într-un punct critic.
Nosikov afirmă că forțele ucrainene atacă sistematic vehiculele care încearcă să aprovizioneze trupele ruse cu muniții, alimente, apă și combustibil. Într-unul dintre episoadele descrise de acesta, forțele ruse ar fi încercat să introducă opt vehicule pe peninsulă profitând de condițiile meteorologice. Toate opt au fost distruse.
Comandantul ucrainean susține că interceptările radio indică o deteriorare a moralului trupelor ruse și tentative repetate de abandonare a pozițiilor. „Nu li se aduc muniții, alimente sau apă, loviturile continuă neîntrerupt, se mută dintr-o gaură în alta și văd permanent moartea camarazilor”, afirmă Nosikov.
Kinburn devine un laborator pentru războiul robotizat
Una dintre cele mai interesante componente ale operațiilor ucrainene din peninsulă este utilizarea combinată a sistemelor fără echipaj maritime și terestre.
Forțele ucrainene folosesc ambarcațiuni fără echipaj pentru a transporta pe Kinburn complexe robotizate terestre, care sunt apoi debarcate și conduse de la distanță împotriva pozițiilor ruse. Potrivit lui Nosikov, unele dintre aceste sisteme pot pătrunde în zone împădurite în care dronele aeriene au dificultăți în identificarea și atacarea adăposturilor. În acest fel, Ucraina încearcă să reducă necesitatea trimiterii militarilor proprii într-un teren puternic minat.
Comandantul ucrainean afirmă că tocmai pe Kinburn a fost realizată, pentru prima dată într-un conflict, o operație în care un sistem robotizat terestru a fost transportat cu o dronă navală, debarcat și utilizat ulterior în luptă de la distanță.
Din punct de vedere tactic, formula este relevantă: drona navală devine platformă de transport, iar robotul terestru preia misiunea după ajungerea la țărm. Este un exemplu al modului în care războiul din Ucraina accelerează combinarea sistemelor autonome și telecomandate din medii diferite.
Ucraina revendică distrugerea zilnică a aproximativ 20 de buncăre
Imagine ilustrativă : Mil.gov.ua
Nosikov susține că forțele ucrainene distrug în medie aproximativ 20 de buncăre și adăposturi rusești pe zi, unele dintre acestea având militari în interior. El admite însă că nu există o estimare precisă privind numărul total al pierderilor ruse, deoarece asupra peninsulei acționează simultan aviația, artileria, dronele și alte componente ale Forțelor de Apărare.
Imaginea rezultată este cea a unei strategii de uzură. Ucraina nu pare să urmărească, cel puțin în actuala etapă descrisă de comandantul grupului ”Odesa”, ocuparea imediată a întregii peninsule cu trupe terestre. În schimb, încearcă să transforme prezența rusă într-o povară greu de susținut: aprovizionare dificilă, mișcare restricționată, pierderi constante și imposibilitatea desfășurării unor operații ofensive relevante.
De ce Rusia continuă să țină fâșia. Kinburn ar fi un veritabil cap de pod pentru operațiunile ucrainene
În pofida dificultăților descrise de partea ucraineană, Rusia nu pare dispusă să renunțe la peninsulă.
Explicația este geografică.
Kinburn se află într-o poziție strategică în raport cu litoralul regiunii Mikolaiv și limanul Nipru-Bug. Atât timp cât Rusia menține forțe acolo, poate amenința zona de coastă și împiedica Ucraina să utilizeze liber acest spațiu.
În același timp, pierderea peninsulei ar modifica ecuația operațională.
Pentru Ucraina, Kinburn ar putea deveni o poziție avansată din care drone relativ ieftine, cu rază medie de acțiune, pot lovi infrastructura și logistica rusă mai adânc în teritoriile ocupate. Nosikov estimează că, din anumite zone ale peninsulei, distanța relevantă spre regiunea Herson și în direcția Crimeei este de numai aproximativ 40-50 de kilometri. „Pierderea cordonului (peninsulei Kinburn) ne va deschide calea înainte, iar atunci, în ceea ce privește Crimeea, pentru ei va începe o poveste foarte grea”, afirmă comandantul ucrainean.
Kinburn, posibilă treaptă către Crimeea
Importanța peninsulei trebuie privită și într-un context mai larg.
În ultimii ani, Ucraina a demonstrat că are capacitatea să reducă libertatea de acțiune rusă în nord-vestul Mării Negre și să împingă progresiv infrastructura militară rusă mai departe de litoralul controlat de Kiev.
Dacă Rusia ar pierde efectiv Kinburn, Ucraina ar câștiga nu numai teren, ci și o poziție din care ar putea extinde presiunea asupra sudului regiunii Herson și asupra rutelor care susțin dispozitivul rus din Crimeea. Aceasta nu înseamnă că peninsula ar constitui automat un cap de pod pentru o ofensivă terestră spre Crimeea. Geografia, câmpurile de mine, vulnerabilitatea traversărilor și capacitatea Rusiei de a lovi o eventuală concentrare ucraineană fac un asemenea scenariu mult mai complicat.
Însă, în războiul dronelor, distanța contează enorm.
Mutarea unei platforme de lansare cu câteva zeci de kilometri mai aproape de ținte poate permite utilizarea unor drone mai ieftine, poate crește timpul disponibil pentru atac și poate extinde numărul obiectivelor accesibile. Din această perspectivă, Kinburn are o valoare disproporționat de mare față de dimensiunea sa.
