EXCLUSIV Farnborough 2026: Tehnologiile care ar putea interesa România. De la drone de luptă și rachete antiaeriene la lasere și noi interceptori

Aproape jumătate dintre cei aproximativ 1.600 de expozanți au prezentat sisteme de apărare, drone, muniții inteligente, senzori și tehnologii bazate pe inteligență artificială.

Din perspectiva României, mai multe dintre noutățile prezentate la Farnborough completează direcțiile deja asumate prin programele de înzestrare și ar putea reprezenta soluții pentru consolidarea capacităților existente, fără a presupune schimbarea arhitecturii actuale a forțelor armate.

Una dintre cele mai interesante prezentări a aparținut BAE Systems, care a dezvăluit drona de luptă Brontanax, un Collaborative Combat Aircraft (CCA) conceput să opereze alături de avioanele de generația a V-a. Platforma este destinată misiunilor cu risc ridicat și poate prelua o parte dintre sarcinile executate astăzi de aeronavele pilotate.

Pentru România, care va opera o flotă exclusivă de F-35 în următorul deceniu, astfel de drone reprezintă o perspectivă importantă pe termen mediu, deoarece conceptul F-35 este construit tocmai în jurul cooperării dintre aeronava pilotată și platformele autonome.

O altă noutate care merită urmărită cu atenție este prezentarea de către Lockheed Martin a rachetei Mako, o armă de mare viteză concepută pentru a putea fi integrată inclusiv pe avioane de generația a IV-a și 4,5, precum F-16, F-15, F/A-18, Eurofighter Typhoon și, ulterior, F-35. Deși este încadrată frecvent în categoria armelor hipersonice, din punct de vedere tehnic aceasta este o rachetă cu motor cu combustibil solid care urmează o traiectorie cvasi-balistică și execută manevre în faza finală a zborului pentru a evita interceptarea. 

Dacă programul va ajunge la maturitate și va fi autorizat pentru export, România ar putea beneficia în viitor de o capacitate complet nouă. Actualele F-16 ale Forțelor Aeriene Române nu ar mai fi limitate la muniții precum JASSM sau JDAM, ci ar putea executa lovituri de mare precizie asupra unor ținte puternic apărate, aflate la sute de kilometri distanță, reducând semnificativ timpul de reacție al adversarului. 

O evoluție relevantă vine din colaborarea dintre General Atomics și MBDA, care urmăresc integrarea rachetei SPEAR pe drone precum MQ-9B. România nu operează încă MQ-9, însă dezvoltarea confirmă tendința de transformare a dronelor MALE în platforme capabile să execute lovituri de precizie la distanțe mari. În eventualitatea unei viitoare achiziții, România ar putea beneficia direct de această maturizare tehnologică.

Poate cea mai practică noutate pentru Armata României este însă accentul pus pe apărarea antiaeriană împotriva dronelor. Lockheed Martin a prezentat un interceptor cu cost redus destinat combaterii atacurilor de saturație, iar MBDA a dezvăluit noi soluții antidronă.

Lecțiile din Ucraina și intensificarea pătrunderii dronelor ruse în spațiul aerian al României arată că utilizarea unor rachete scumpe împotriva dronelor ieftine nu este sustenabilă. Spre exemplu, o singură rachetă AIM-9X Sidewinder, model cu care foarte probabil au fost distruse cele trei drone intrate în ultimele zile în spațiul aerian național, costă 4-500.000 de dolari. Noile interceptoare ar putea constitui exact veriga lipsă dintre tunurile antiaeriene și aceste rachete aer-aer sau interceptorii Patriot  (și mai costisitori), reducând semnificativ costul apărării.

În aceeași direcție se înscriu și investițiile anunțate de QinetiQ în arme cu energie dirijată. Compania britanică va investi aproximativ 20 milioane de lire sterline în dezvoltarea laserelor militare, tehnologie considerată una dintre cele mai promițătoare soluții împotriva roiurilor de drone. România nu dezvoltă în prezent astfel de sisteme, însă apartenența la NATO și cooperarea industrială europeană ar putea facilita, în viitor, accesul la asemenea capabilități.

Salonul a evidențiat și accelerarea programului GCAP, viitorul avion de generația a șasea dezvoltat de Regatul Unit, Italia și Japonia. Deși România este concentrată pe integrarea F-35, evoluția acestui program merită urmărită, deoarece multe dintre tehnologiile dezvoltate pentru GCAP (inteligență artificială, senzori distribuiți, fuziunea datelor și controlul dronelor autonome) vor ajunge treptat și pe platformele occidentale deja aflate în serviciu.

În ansamblu, Farnborough 2026 transmite mesajul că viitorul nu mai aparține exclusiv platformelor mari și costisitoare, ci sistemelor integrate, în care dronele autonome, munițiile inteligente, inteligența artificială și apărarea antiaeriană cu cost redus lucrează împreună într-o rețea unică.

Pentru România, concluzia este la fel de clară. Principalele programe strategice F-35, Patriot, HIMARS și modernizarea forțelor terestre oferă deja o bază solidă. Provocarea următorilor ani nu va mai fi achiziția unor platforme complet noi, ci completarea acestora cu drone de luptă, interceptori ieftini împotriva UAV-urilor, arme cu energie dirijată și sisteme autonome care să crească eficiența capabilităților existente fără a multiplica proporțional costurile. 

Acesta pare să fie modelul de apărare dorit de mai toate țările, fapt ce ne face să revenim la racheta Mako produsă de LM. O astfel de armă ar completa foarte bine sistemele HIMARS aflate deja în dotare, oferind posibilitatea executării unor lovituri similare atât de la sol, cât și din aer, pe direcții mult mai greu de anticipat. 

Dincolo de performanțele tehnice ale rachetei, rămâne ideea că avioanele de generația a IV-a nu mai sunt privite doar ca platforme pentru bombe ghidate și rachete de croazieră, ci pot să primească armament capabil să neutralizeze rapid și de la mare distanță sisteme moderne de apărare antiaeriană, radare, centre de comandă și alte obiective strategice, ceea ce le poate prelungi semnificativ relevanța operațională în următorul deceniu.