Parteneriatul României cu Ucraina intră într-o nouă etapă: De la drone produse în comun până la cooperare energetică | Analiză Atlantic Council
17 Martie 2026
Aliații europeni i-au spus „nein” „non” și „no” lui Trump în privința ajutorului cerut de acesta pentru deschiderea forțată Strâmtorii Hormuz, a sintetizat situația sumbră chiar din titlu publicația americană Defense News, pe 17 martie într-un articol. După expresiile de negare folosite, este vorba de reacțiile de refuz ale Germaniei, Franței și Marii Britanii. Iar, liderii instituțiilor Uniunii Europene par și ei să se alinieze cu pozițiile celor trei guverne.
Prim-ministrul britanic Kier Starmer a declarat luni că Regatul Unit „nu va fi atras în războiul mai amplu”, în timp ce ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a spus că „acesta nu este războiul nostru”. La rândul său, președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat că țara sa nu este parte la conflict. „Franța nu va participa niciodată la operații de deschidere sau eliberare a Strâmtorii Hormuz în contextul actual”, a completat Macron.
Șefa diplomației europene, Kaja Kallas s-a alăturat și ea pozițiilor de refuz exprimate de guvernele celor trei țări. „Sentimentul este că acesta nu este războiul Europei”, a declarat Kallas pentru Reuters într-un interviu acordat, marți.
După ce țările din vestul Europei au înțeles cât de mare este pericolul la adresa continentului din partea Rusiei, după ce aceasta, cu sprijinul Iranului, a lansat, în 2022, un război nedrept de ocupare a Ucrainei, ar fi trebuit, în mod normal, să fie de acord îngrijorările Israelului care este permanent amenințat de Iran.
Deci, ce se ascunde în refuzul direct dat de cele trei mari cancelarii europene? Ar putea fi de fapt o tactică de negociere cu administrația americană? Probabil, Europa ar vrea ca SUA să-și reia angajamentul față de Ucraina, în schimbul sprijinului pentru misiunea din Strâmtoarea Hormuz.
Președintele Finlandei, Alexander Stubb, a răspuns pozitiv sugestiei conform căreia Europa ar putea cere SUA în ceea ce privește Ucraina, în schimbul asistenței în Golf. „Cred că este de fapt o idee foarte bună”, a declarat Stubb la o întâlnire de la Chatham House, Londra, marți, ca răspuns la o întrebare din partea publicului. „Voi discuta despre asta cu colegii mei.”
O altă condiție a Europei pentru SUA ar putea fi crearea unui mecanism bilateral de consultare pe problemele strategice.
În acest sens, Kaja Kallas a reamintit că Europa și America sunt aliate dar, Washingtonul nu și-a explicat prea bine intențiile în legătură cu Iranul. „Desigur, suntem aliați cu America, dar nu înțelegem cu adevărat mișcările lor recente. Nu am fost consultați și nu înțelegem cu adevărat care sunt obiectivele acestui război.”
După ce administrația Trump 2 a criticat Europa de când și-a început mandatul, în majoritatea guvernelor europene există o anumită stare de anxietate cu privire la viitor amplificată și de intenția Washingtonului de a reformata NATO, în sensul de retragere a trupelor americane de pe bătrânul continent. În plus, tarifele americane la adresa Europei au avut și ele rolul lor în a crea o stare de spirit nu tocmai favorabilă față de administrația americană.
Pe acest fond, blocarea Strâmtorii Hormuz de către Iran a dat europenilor o șansă nesperată de a intra din nou în cărți deși, președintele Trump a vrut, inițial, să demonstreze că poate reuși fără ajutorul lor într-un război cu mult mai mare decât operația din 2025 de bombardare a siturilor nucleare iraniene și cea de extracție a lui Maduro de la începutul acestui an.
Ieșirea din acest impas strategic ar trebui făcută, în mod normal, prin negociere. SUA, pentru a prevala singure în Orientul Mijlociu, au avut nevoie de teritoriul european pentru a-și proiecta puterea iar acum au nevoie și de sprijin pentru siguranța navigației. În schimb, Europa are nevoie de SUA în asigurarea propriei securități. Astfel, destinele celor două mari puteri sunt din nou împreună deși Washingtonul ar fi dorit, probabil, să demonstreze altceva.
Orgoliile ar putea totuși strica o oportunitate foarte bună care a apărut pentru reapropierea pozițiilor între SUA și Europa.
Donald Trump a spus că a salvat lumea de al Treilea Război Mondial prin distrugerea capabilităților strategice ale Iranului, iar acest lucru este adevărat. Iranul a fost de partea Rusiei și a sprijinit-o când a atacat Ucraina. De asemenea, nu se poate nega faptul că Iranul îmbogățea uraniu la un nivel care-i permitea obținerea unei arme nucleare.
Contracararea acestor evidențe doar cu negocieri, de fapt cu concesii care până la urmă ar fi pus lumea liberă în fața unor pericole foarte mari, era de fapt calea către o nouă conflagrație mondială. Iar Donald Trump a înțeles foarte bine acest lucru. De-abia acum, el a făcut America cu adevărat măreață, deși într-un fel la care nucleul MAGA nu se gândea.
Desigur, administrația Trump are unele preconcepții despre așa-zise slăbiciuni ale Europei față de imigrație, economia liberă și altele. Desigur, Europa se simte acuzată pe nedrept. Însă, dincolo de aceste amănunte, securitatea este primordială și trebuie să prevaleze. Europa și SUA trebuie să arate, acum, chiar în ochiul furtunii ca o alianță adevărată atât la nivel politic cât și militar. Întreaga lume liberă sau care se dorește liberă trebuie să arate unită ca să poată descuraja, într-adevăr, o nouă conflagrație mondială.
În actualele condiții, când Rusia vorbește de cauze mai profunde ale conflictului său cu Ucraina, dacă orice țară din NATO sau din oricare alianță a țărilor libere va invoca articolul 5 din Tratatul NATO sau un altul similar din alt tratat, va fi deja prea târziu pentru a se mai descuraja al treilea război mondial.
Militarii europeni vor protecție și reprezentare. România este încă aproape absentă din rețeaua EUROMIL
