În urma analizei imaginilor din rețelele sociale cu rachetele plasate în exteriorul aeronavei, a fost remarcată o asemănare destul de mare cu racheta hipersonică rusească ”Khinzal” din clasa ALBM (Aerial Launch Ballistic Missile) și cu racheta hipersonică chinezească DF-21D tot cu traiectorie balistică, dar lansată de la sol.
Informația în sine despre o rachetă ALBM fabricată de China nu este o noutate absolută, primele imagini cu o astfel de armă apărând în mass-media în octombrie 2020, cu deosebirea că atunci racheta era la bordul unui bombardier H-6N.
De atunci, lucrurile au evoluat și Forțele Aeriene chineze au adaptat și bombardierele H-6K pentru a putea transporta și lansa rachete hipersonice ALBM, crescând astfel numărul de platforme aeriene care dețin această capabilitate.
În 2015, se estima că aviația militară chineză deține 15 aeronave din versiunea H-6K, considerată cea mai modernă și drept bază pentru diversele adaptări, iar despre H-6N se cunosc și mai puține, primele informații despre această versiune fiind menționate în 2018.
Mult timp, Forțele Aeriene americane nu au considerat necesar să echipeze bombardierele strategice proprii cu rachete balistice. Deși fiind apreciată ca eficace, racheta balistică cu lansare aeriană a fost considerată prea scumpă în comparație cu racheta de croazieră lansată aerian (ALCM), care beneficia în plus și de impredictibilitatea traiectoriei.
Între timp, Rusia a încercat să schimbe jocul prin creșterea vitezei ALBM, aducând-o în 2017 în zona vitezelor hipersonice. China a urmat exemplul un an mai târziu.
SUA erau la curent cu planurile chineze, șeful Agenției de Informații a Apărării, Robert Ashley, confirmând, în martie 2018, că China dezvoltă două noi rachete balistice lansate din aer, dintre care una poate transporta un focos nuclear.
Racheta ALBM chinezească este cel mai probabil derivată din racheta hipersonică DF-21D (desemnată de serviciile de informații americane cu codul CH-AS-X-13), cea din urmă fiind descrisă drept „ucigaș de portavion”.
S-au dus pe un drum înfundat rușii și chinezii atunci când au optat să dezvolte rachete balistice hipersonice sau au un plan mai mare, în care această armă va juca rolul principal?
Traiectoria unei rachete balistice este mai ușor de calculat comparativ cu impredictibilitatea drumului ales de rachetele de croazieră. Un progres pentru rachetele balistice este trecerea la vitezele hipersonice, ceea ce s-a și întâmplat, inclusiv americanii înregistrând progrese mari în programul lor recent privind ALBM hipersonic, numit ARRW (Air-Launched Rapid Response Weapon). Cu toate acestea hipersonicitatea nu garantează succesul, sistemele antibalistice americane fiind capabile să intercepteze rachete intercontinentale care zboară la viteze hipersonice.
Având în vedere experiența americană antibalistică demonstrată, există o deosebire majoră între programele de arme hipersonice balistice ale SUA și cele dezvoltate în Rusia și China. Americanii sunt în cunoștință de cauză știind concret ce trebuie să depășească o rachetă hipersonică balistică, pe când rușii și chinezii au doar idei aproximative despre cum funcționează sisteme complexe precum GMD, Aegis, THAAD și Patriot.
Rușii cred că aceste sisteme sofisticate pot fi depășite printr-o combinație de hipersonică și manevre evazive ale focosului atunci când acesta se apropie de țintă. Este doar o presupunere, mai ales când ținta se deplasează, chiar și cu viteză mică în cazul portavioanelor.
Totuși, se remarcă că Rusia și China merg cu cerbicie în această direcție a rachetelor hipersonice cu lansare aeriană, indiferent de costuri și de rezultatele îndoielnice. Prin creșterea numărului de platforme de lansare, această armă se transformă din una cu caracter de descurajare, într-una ofensivă care va fi cu siguranță folosită pentru a se încerca distrugerea simbolului puterii militare americane – portavioanele.
Astfel, se profilează deja un scenariu de bază pentru primele ore ale unui război chino-american: o lovitură chineză hipersonică masivă din aer, de pe mare și de la sol împotriva grupărilor de lovire de portavion și aerodromurilor americane.
China și Rusia sunt principalii contestatari ai ordinii mondiale actuale și cu siguranță vor s-o schimbe. Cred că au o singură șansă împotriva americanilor, doar dacă lovesc primii și foarte puternic, așa cum s-a crezut și la Pearl Harbour, pe 7 decembrie 1941. Se remarcă faptul că rușii, sunt foarte prudenți cu folosirea rachetelor Khinzal, deși puteau să le întrebuințeze pentru a demola barajele de pe Nipru și Inguleț. Cel mai probabil, există un plan mai mare pentru aceste rachete Khinzal.
Nu întâmplător amiralul american Charles A. Richard, șeful Comandamentul Strategic al SUA (US Strategic Command) a avertizat la începutul lunii noiembrie că criza din Ucraina este doar prologul războiului mai mare care va urma cu China. Avertismentul nu ar fi fost totuși îngrijorător având în vedere paleta mare de lovire a forțelor americane, dar șeful US Strategic Command a menționat doar un singur domeniu al supremației americane absolute și anume capacitatea de luptă submarină, adică acea capabilitate care nu poate fi detectată deși americanii sunt net superiori în aer, pe mare și pe uscat.
În consecință, plecând de la declarația amiralului Richard, se poate presupune că, în cel mai negru scenariu, restul capabilităților strategice americane și NATO, având pozițiile cunoscute, pot fi lovite cu arme convenționale, arma principală fiind aceste rachete hipersonice de care se agață cu disperare Rusia și China.
DefenseRomania App
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
